SCRISOAREA UNUI COPIL CU PRIVIRE LA HALLOWEEN

 Imagini pentru halloween 2017

 

„Dragi părinţi, stimaţi profesori, vă scriu eu, copilul anului 2017, dintr-o Românie de import, cu sărbători de import, legi de import, programe TV de import, suflete de import.

În fiecare an, pe data de 31 Octombrie, se schimbă ceva în viaţa mea. Celebrez moartea. Întunericul. Groaza. 

Sub tutela voastră, încep pregătirile intense pentru Halloween, un fel de “sărbătoare”, de fiecare dată parcă mai înspăimântătoare. În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă n-aţi mai fi voi înşivă. Cheltuiţi bani pentru a pregăti hainele de gală ale morţii, iar pe noi, cei mici, ne invitaţi să luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant. Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime şi cinism. Cum de nu înţelegeţi, dragi educatori şi părinţi, că noi ne îmbrăcăm aidoma şi sufletele?

Colegii noştri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o petrecere de Halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva. De fiecare dată, după Halloween, se înmulţesc crimele şi violurile, creşte consumul de droguri şi alcool, se petrec accidente grave.

Ce vreţi să faceţi voi din noi?

De ce nu serbăm viaţa, iubirea şi frumuseţea? 

De ce avem nevoie de surogate, când Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare de pe meleaguri autohtone, îmbină atât de frumos tradiţiile şi cultura poporului român? Nimeni nu ne poate impune ce să iubim şi ce să urâm! Dacă am ajuns să iubim întunericul şi moartea atât de mult, încât să le celebrăm cu fast în şcoli şi grădiniţe, înseamnă că suntem un popor mort. Aidoma sărbătorii de Halloween, care nu reprezintă decât o invocare a forţelor răului şi a întunericului.

Am vrea şi noi, copiii din România, să ne îmbrăcăm o dată pe an în îngeri luminoşi. Sau în zâne bune. Sau în personajele din basmele noastre româneşti. Vrem o sărbătoare a poveştilor.  Nu vrem să ne mai trezim noaptea plângând, fiindcă voi ne-aţi fabricat coşmaruri, în industria numită Halloween.

Vrem să învăţăm să iubim, nu să urâm. 

Să ocrotim viaţa, nu să ne ucidem semenii. 

Să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să invocăm puterile iadului.

An de an, suntem instruiţi, încă de la grădiniţă, cum să ne confecţionăm garderoba de Halloween, alcătuită din pelerine, coarne de draci, coifuri de vrăjitoare, măşti groteşti, costume cu capete de fiare, mumii, schelete. Educatoarele ne învaţă să ne pictăm feţele cât mai odios, mulţi dintre noi purtând pe frunte cruci răsturnate.

Ni se spune că totul este o glumă, dar să fie oare aşa?!

Cu sufletele noastre nu-i de glumit, dragi părinţi! 

Opriţi acest joc periculos de-a moartea, stimaţi educatori! 

Vă rugăm, nu ne mai deghizaţi în demoni!

Domnilor inspectori şcolari, domnilor profesori! Nu transformaţi şcoala în platou de filmare pentru producţii horror! Sunteţi creştini, urmaşi ai unor oameni care s-au jertfit pentru ţară! Nu le întinaţi memoria, nu pătaţi obrazul ţării, implicând cele mai curate şi mai nevinovate fiinţe în manifestări care nu au nimic de-a face cu tradiţiile şi credinţa neamului nostru şi nici cu procesul instructiv-educativ. Menirea dumneavoastră este aceea de a forma caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura unui pat al lui Procust, impus de puteri străine. Căci pentru fiecare suflet distrus în acest fel, veţi avea cu toţii de dat un răspuns.”

Anunțuri
Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL

Imagini pentru SILUAN ATHONITUL

„Bisericii noastre Ortodoxe i s-a dat prin Duhul Sfânt să înţeleagă tainele lui Dumnezeu, şi ea este tare prin cu­getul ei sfânt şi răbdarea ei. Sufletul ortodox e învăţat de har să se alipească cu tărie de Domnul şi de Preacurata Lui Maică, şi duhul nostru se veseleşte văzând pe Dumnezeu pe care-L cunoaşte. Dar Dumnezeu este cunoscut numai prin Duhul Sfânt, şi cel ce în mândria sa vrea să cunoască pe Făcătorul cu mintea sa, acela e orb şi nebun. Cu mintea noastră nu putem cunoaşte nici măcar cum s-a făcut soarele; şi atunci când cerem lui Dumnezeu să ne spună cum s-a făcut soarele, primim în suflet acest răs­puns limpede: „Smereşte-te şi vei cunoaşte nu numai soa­rele, ci şi pe Făcătorul lui”. Dar când sufletul cunoaşte pe Domnul, el uită de bucu­rie soarele şi întreaga zidire şi lasă grija pentru cunoaşte­rea pământească.

Dumnezeu îşi descoperă tainele Sale sufletului smerit.

Toată viaţa lor sfinţii s-au smerit şi au luptat cu mân­dria. Şi eu mă smeresc ziua şi noaptea şi, cu toate acestea, nu m-am smerit cum trebuie. Dar prin Duhul Sfânt sufle­tul meu a cunoscut smerenia lui Hristos, pe care ne-a po­runcit să o învăţăm de la El, şi sufletul meu e atras spre El neîncetat. O, smerenia lui Hristos! Ea dă sufletului o bucurie de nedescris în Dumnezeu şi din iubirea lui Dumnezeu su­fletul uită şi pământ, şi cer, şi toată dorinţa lui se avântă spre Dumnezeu. O, smerenia lui Hristos! Cât de dulce şi plăcută este ea. Dar se găseşte numai în îngeri şi în sufletele sfinţilor. Noi însă trebuie să ne socotim mai răi decât toţi, şi atunci Dom­nul ne va da şi nouă să cunoaştem smerenia lui Hristos prin Duhul Sfânt.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Cu lacrimi Adam striga către Dumnezeu aşa: „Sufletul meu tânjeşte după Tine, Doamne, şi cu la­crimi Te caut. Vezi întristarea mea şi luminează întuneri­cul meu, ca sufletul meu să se veselească din nou.”

„Nu Te pot uita. Cum Te-aş putea uita? Privirea Ta liniştită şi blândă a atras sufletul meu şi duhul meu se bu­cura în rai unde vedea faţa Ta. Cum aş putea uita raiul unde mă veselea iubirea Tatălui Ceresc?”

Dacă lumea ar cunoaşte puterea cuvântului lui Hris­tos: „învăţaţi de la Mine smerenia şi blândeţea”, atunci lumea întreagă ar lăsa toate celelalte ştiinţe şi învăţături şi ar învăţa numai această ştiinţă cerească. Oamenii nu cunosc puterea smereniei lui Hristos şi de aceea sunt atraşi spre cele pământeşti. Dar omul nu poate cunoaşte puterea acestui cuvânt al lui Hristos fără Duhul Sfânt; dar cine a cunoscut-o, acela n-ar mai lăsa această ştiinţă, chiar dacă ar avea ca bogăţie toate împărăţiile pă­mântului.

Doamne, dă-mi smerenia Ta, ca să se sălăşluiască întru mine iubirea Ta şi să fie vie întru mine sfântă frica Ta.

Grea este viaţa fără iubirea de Dumnezeu; sufletul este întunecat şi posomorât, dar când vine iubirea, bucuria su­fletului e cu neputinţă de descris. Sufletul meu însetează să câştige smerenia lui Hristos şi tânjeşte după ea ziua şi noaptea, şi uneori urlu strigând:

„Sufletul meu tânjeşte după Tine şi cu lacrimi Te caut!”

Doamne, cum iubeşti Tu zidirea Ta! Sufletul vede în chip nevăzut harul Tău şi întru frică şi iubire îţi mulţu­meşte cucernic.

Fraţii mei dragi, cu lacrimi scriu aceste rânduri.

Când sufletul cunoaşte pe Domnul prin Duhul Sfânt, în fiecare minut este cuprins de neîncetată uimire înaintea milostivirii lui Dumnezeu, a măreţiei şi atotputerniciei Lui. Dar dacă sufletul n-a câştigat încă smerenia, ci numai năzuieşte spre ea, vor fi în el schimbări: după o vreme va fi în luptă cu gândurile şi nu-va avea odihnă, dar uneori va primi slobozenie de gânduri şi va vedea pe Domnul şi va înţelege iubirea Lui. De aceea şi zice Domnul: „învăţaţi de la Mine blândeţea şi smerenia şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre” [Mt 11, 29].”

RUGACIUNE CATRE SFANTUL SILUAN ATHONITUL:

“O, Sfinte Siluane, cu lacrimile tale ai dobandit smerenia lui Hristos în Duhul Sfânt și dascăl al iubirii de vrăjmași ai devenit în acest veac plin de ură și de tulburare! O, dulce psaltire a pocăinței și alăută binecântătoare a Duhului Sfânt! Noi, cei însuflețiți de viețuirea ta cea aleasă, ne plecăm genunchii în fața sfințeniei tale care rușinează pe cei ce nu mai cred că Dumnezeu lucrează în Biserică Sa și îți mărturisim că inimile noastre suspină dupa liniștea ta, după dragostea ta de Dumnezeu, de oameni și de vrăjmași.

Mărturisim că avem nevoie de mijlocirea ta pentru noi la Dumnezeu, Sfinte Siluane, că mult suntem tulburați în această lume care ne învata să fim răi, iubitori de slavă deșartă și robi ai păcatului. Roagă-L, Părinte sfinte, să ne dăruiască și nouă blândețea Sa, îndelunga-răbdare, tăcerea, înfrânarea și iubirea Lui cea dumnezeiască pentru toată făptura.

Sfinte Siluane, tu care ai trecut prin atâtea încercări duhovnicești întărit de Sfântul Duh, nu ne lăsa să fim înghițiți de marea lumii acesteia. Fii călauza noastră, fii povățuitorul nostru, mijlocește pururea pentru noi ca să stingem văpaia patimilor, să biruim răul din inimile noastre și astfel să ne mântuim sufletele.

Așa, Cuvioase Parinte Siluane, podoaba călugărilor din Sfantul Munte al Athosului, cel care te-ai facut pe tine lăcaș Sfintei Treimi, izbăvește pe cei ce cu credință săvârșesc prea cinstită pomenirea ta și pe cei ce sărută cu evlavie moaștele tale, spre slava Celui ce S-a proslăvit în tine și dăruiește prin tine tămăduire tuturor celor ce aleargă la ajutorul tău.

Văzând răutatea și nimicnicia noastră, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce l-ai numărat pe Sfântul Siluan în ceata aleșilor Tăi, trimite-l nouă ca pe un adevărat Părinte, spre a ne povățui cum să trăim o viață cuviincioasă, o viață de nevoință și de rugăciune, ca să Te aflăm milostiv în ceasul morții și la Înfricoșătoarea Judecată, Amin”.

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Referendumul pentru căsătorie și familie. Analiză și implicații

Imagini pentru imagine familia crestina

Referendumul pentru căsătorie şi familie a fost tema conferinţei care s-a desfăşurat  la Palatul Parlamentului, şi la care Coaliția pentru Familie şi ADF International au invitat inclusiv parlamentari, dar şi reprezentanţi ai societăţii civile. Preotul Constantin Necula, unul dintre membrii fondatori ai Coaliţiei, a fost prezent la conferinţă, ca reprezentant al Facultăţii de Teologie din Sibiu şi a vorbit despre referendumul pentru familie ca un drept constituţional. „Să ieșim cu aceeași decență mai departe, cu limpezime, nu avem de cerșit un referendum, avem să ni se respecte un drept câștigat de toți aceia din societatea românească care în situația dată au muncit mai mult decât noi. Prefer să cerșesc o bucată de pâine de la săraci decât Referendumul de la cei pe care i-am ales democratic. Şi cum bucata de pâine întotdeauna te apropie de cel sărac, sper să învățăm că nu suntem împotriva nimănui, ci toți suntem în favoarea celorlați”, a spus preotul Constantin Necula.

În ceea ce priveşte familia, profesorul spune că orice atac la adresa ei este implicit şi un atac la adresa Statului. „Atacul la biserică și la familie din toți acești ani dovedește clar că nu avem de-a face cu o serenadă sub un balcon al unui îndrăgostit,  ci avem de-a face cu un concert foarte bine dirijat, care încearcă să dărâme și balconul și să fure și inima iubitei. Trebuie să fim  atenți că nu sunt atacate doar instituțiile bisericii sau bisericilor, ci este atacată inclusiv structura de rezistență a Statului. De aceea declar și am declarat-o tot timpul, îmi voi menține această declarație: socotesc că orice acțiune îndreptată împotriva familiei este un act de subminare a rezistenței naționale”, a spus profesorul Necula.   Preotul a făcut o paralelă între faptul că atunci când un om  a cerut ca 3 milioane și jumătate de părinți să își dea semnătura dacă copiilor lor să facă ora de religie s-a socotit un act democratic, însă atunci când 3,6 milioane de oameni semnează pentru un drept consitituțional se consideră un act antidemocratic. „Atunci când confunzi minoritatea sexuală cu cea religioasă ai cel puțin o problemă de amplitudine a rezonanței sociale. Mă adresez ca unul care a fost făcut când idiot de către un jurnalist, când cretin de către altul, dar sunt foarte mândru că am fost făcut și cretin și idiot în numele democrației și în numele rezistenței la minoranțe ieftine, pentru nu putem să ne asumăm decât așa lucrurile pe care le avem de făcut”, a spus părintele Necula. El a vorbit şi despre faptul că în tot acest demers, a găsit prilejul de a se apropia de colegi catolici, pencticostali, grecocatolici, demonstrând că în astfel de situaţii ei pot acţiona împreună şi pot alcătui „structura creștină a României”.

În privinţa celor peste 3,6 milioane de semnături strânse pentru familia formată din femeie şi bărbat, preotul a adăugat că sunt semnături care nu s-au strâns „pe bază de Wi-Fi, ci oamenii s-au întâlnit, și-au dat mâna, s-au strâns”, şi şi-a încheiat discursul spunând că anul acesta a fost impresionat de numărul mare de oameni cu alt fel de orientare sexuală care au venit la el, în calitate de duhovnic, în Postul Paştilor.

La Palatul Parlamentului s-a desfăşurat în 25 aprilie 2017, conferința „Referendumul pentru căsătorie și familie. Analiză și implicații”,  având ca subiect inițiativa legislativă a cetățenilor de revizuire a Constituției României pentru ocrotirea familiei și căsătoriei. Organizatorii au fost  ADF International și Coaliția pentru Familie, iar printre invitaţi Mihai Gheorghiu, președintele Comitetului de Inițiativă al Coaliției pentru Familie, Sophia Kuby, director, ADF International, Adina Portaru, avocat, ADF International. Coaliția pentru Familie este o inițiativă civică fără personalitate juridică, independentă de orice partid politic și neafiliată confesional, deschisă tuturor celor care împărtășesc valorile familiei, ce are ca scop protejarea și sprijinirea familiei întemeiate pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Coaliția pentru Familie are în componență peste 40 de asociații și fundații și reprezintă, informal, inițiativa legislativă a cetățenilor de revizuire a Constituției României.

See more at: http://poruncaiubirii.agaton.ro

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

PASTORALE PENTRU TREZIREA NEAMULUI:”Icoana mărturisirii lor trebuie așezată la loc de cinste în mintea și inima noastră.”

Imagini pentru invierea domnului

Biserica Ortodoxă Română nu a dus lipsă de atacuri, în ultimii ani, datorită mesajelor incorect politice pe care le-a lansat în spațiul public. Susținerea orei de religie în școală, a familiei naturale și a vieții, a istoriei naționale și a Catedralei Mântuirii Neamului, au adus critici din partea apologeților corectitudinii politice. În duminica Învierii Domnului, Biserica Ortodoxă Română a vorbit cu voce de tunet pe teme care au fost tăcute sub tăcere, unele chiar zeci de ani. Pe lânga Pastorala Prea Fericitului Patriarh al BOR Daniel, care preamărește jertfa martirilor și mărturisitorilor ortodocși din temnițele comuniste, și alți întâistătători au menționat în scrisorile și predicile lor de Sfintele Paști atât Sfinții Închisorilor cât și campaniile duse împotriva ființei naționale.

Astfel, ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a vorbit cu putere în favoarea familiei, îndemnând credincioșii să susțină inițiativa Coaliției pentru Familie, care urmărește transpunerea definiției căsătoriei din Codul Civil în Constituție. De asemenea, Arhiepiscopul Iașilor, s-a referit și la mărturisitorii din închisorile comuniste ca despre „oameni sfinți”, ceea ce cu siguranță nu este pe placul Institutului Elie Wiesel. „Recunoștința noastră se îndreaptă, de asemenea, către toți mărturisitorii credinței din veacul trecut, oameni sfinți care au dobândit darul libertății lăuntrice chiar în celulele închisorilor nemiloase. Icoana mărturisirii lor trebuie așezată la loc de cinste în mintea și inima noastră. Această cinstire se arată mai ales în strădania de a înțelege duhul vieții lor și de a-l înrădăcina în ființa noastră. Chiar dacă astăzi nu mai vorbim în România despre persecuții sângeroase la adresa credinței, primejdiile și încercările prin care trec Biserica și Neamul nu sunt nici puține, nici ușoare. Valorile care definesc familia sunt atacate pe toate căile. „Biserica de acasă”, cum numea Sfântul Ioan Gură de Aur familia formată din bărbat, femeie și pruncii lor, s-ar dori dublată de tot felul de convenții și parteneriate, care de care mai periculoase pentru viețuirea normală a lumii. De aceea, vă îndemn să sprijiniți acțiunile bisericești sau civice care își propun să apere valorile fundamentale ale familiei”, a scris ÎPS Teofan în pastorala care va fi citită în noaptea Învierii în parohiile Arhiepiscopiei Iașilor.

ÎPS Andrei Andreicuț, Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, a vorbit despre faptul că „omul contemporan a devenit rob imaginii”. Arhiereul a criticat dependența omului modern față de tehnologie și a avertizat în legătură cu pericolele ce decurg din televiziune, internet și rețelele de socializare. „Spuneam că omul contemporan a devenit rob imaginii. Dacă imaginea este bună lucrurile sunt în ordine. Dar, dacă imaginea este rea, păcătoasă sau indecentă? Atunci este o problemă. Pentru că prin imagine intră dracul în suflet. Or imaginile păcătoase pot fi oferite de televizor, de site-urile indecente de pe internet, de facebook. Și în felul acesta imaginea păcătoasă devine o fereastră înspre iad. Părintele Profesor Ilie Moldovan, de pioasă amintire, subliniază modul pervers în care lucrează imaginația, pe tărâm moral, la toată lumea, dar mai ales la tineri: „Pericolul cel mai de seamă pentru om constă, tocmai în modul în care acționează imaginația lui pe tărâmul imoralității, întrucât aceasta pune stăpânire pe întreg interiorul lui. Iar după ce a căzut pradă acestei caracatițe imaginative, nevoia lui de a-și astâmpăra setea de reprezentări indecente, din cărți și reviste, desene și fotografii, de la televiziune și de pe internet, de pe stradă și de la discotecă, devine tot mai imperioasă. În cultura contemporană, se pare că totul lucrează asupra imaginației…”. Urmarea? „Imaginația devine o adevărată sursă de otravă, de neliniște și de dezorientare”. Această patimă a dependenței de imagine, ca orice altă patimă, crește gradual și poate ajunge să te distrugă sufletește, iar dacă provoacă păcate trupești, îți distruge și sănătatea”, a sunat o parte din pastorala citită în bisericile din Arhiepiscopia Clujului.

 

Una dintre cele mai puternice cuvinte de învățătură rostite cu ocazia Paștilor i-a aparținut Episcopului Slatinei și Romanaților, PS sebastian. Acesta a vorbit credincioșilor despre un „adevărat sistem, bine pus la punct și atent coordonat” care duce un „un adevărat război pornit împotriva lui Dumnezeu și a viziunii Sale asupra lumii”. PS Sebastian a demontat, bucată cu bucată, toate principiile modernității, sub pretextul cărora se atacă de fapt fundamentele moralei creștine. „La nivel personal, răzvrătirea împotriva Domnului poate fi egoism, necredință, lașitate, comoditate ori răutate. Dacă, însă, aceasta capătă dimensiunile unui adevărat sistem, bine pus la punct și atent coordonat, atunci avem de-a face cu un adevărat război pornit împotriva lui Dumnezeu și a viziunii Sale asupra lumii. În acest sens, în locul teocrației, unii au inventat, încă din antichitate, democrația, în timp ce alții au experimentat despotismul și dictatura ca forme de conducere a lumii. Astăzi însă, în unele părți ale globului, după ce democrația „a obosit” și a început să convină tot mai puțin păpușarilor lumii, am văzut că începe a fi preferat, din ce în ce mai mult, conceptul de elitocrație. Prin toate acestea, însă, Domnului îi este contestată autoritatea, pe principiul laicității statului; îi este ignorată voința, sub pretextul drepturilor și libertății omului; Îi este răstălmăcită învățătura, de vreme ce, nu-i așa?, omul a învățat să gândească și singur; îi este disputată morala, altădată promotoare a decenței și a bunului simț în istorie, cu intenția refondării acesteia pe noi principii de viață, altele decât cele divine date, sens în care se și doresc reconsiderate numaidecât: creștinismul însuși, atacat (profund nedemocratic) prin lupta împotriva icoanelor și a predării Religiei în școli, dar și prin cenzurarea sărbătorilor[2] și, în general, a oricărei promovări publice a creștinismului, de teama înrobirii omului „liber” sau sub pretextul ipocrit al protecției necreștinilor. Aceasta, în disprețul mult trâmbițatului multiculturalism, altminteri promovat cu emfază de aceiași seculariști; libertatea de exprimare, ca urmare a impunerii conceptului – pe cât de artificial, pe atât de ipocrit – al corectitudinii politice; dezmățul, care, după ce a fost mai întâi dezincriminat, iar apoi promovat cu nerușinare pe toate canalele media ca stil de viață la modă, pretinde acum și legalizarea căsătoriei persoanelor de același sex, ba încă și a necrofiliei expres consimțite și a incestului liber convenit[3]; avortul, care, dintr-o practică liberalizată a ajuns să fie protejat ca un adevărat „monument al naturii”, câtă vreme se propune pedeapsa cu închisoarea pentru cei care ar îndrăzni să-l obstrucționeze, fie și prin simpla consiliere a părinților să nu accepte întreruperea sarcinii[4]. Aceasta în timp ce, total asimetric, încurajarea avortului nu este incriminată în niciun fel; respingerea genului, în sensul creării cadrului legislativ pentru schimbarea acestuia după bunul plac sau chiar al înregistrării copiilor de gen neutru[5]. Modul acesta de abordare a genului, conturat deja ca ideologia gender, a provocat în America, în anul 2016, penibilul „război al toaletelor”; eugenia și eutanasia, ca forme supreme ale „culturii” morții, culminând cu impunerea suicidului asistat[6] ”

 

O premieră absolută a realizat însă Episcopul Românilor din Spania și Portugalia, PS Timotei, care în Pastorala Paștilor din 2017 a vorbit despre necesitatea cunoașterii adevăratei noastre istorii. În acest sens, Episcopul ortodox a vorbit, pentru prima oară în ultimii 70 de ani, despre legionarii Ion Moța și Vasile Marin, ca despre niște „eroi ai noștri”. Simultan, acesta l-a numit pe Valeriu Gafencu, cel luat în colimator de către Institutul Elie Wiesel, drept „Sfântul închisorilor”. „Anul 2017 a fost declarat de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române drept Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. Trebuie să ne cunoaștem adevărata istorie, care ne-a fost trunchiată, distorsionată și ascunsă. Trebuie să ne cinstim înaintașii și eroii adevărați care, propovăduindu-L și mărturisindu-L pe Hristos, au fost închiși, torturați, omorâți și care, închiși fiind, au fost mai liberi decât suntem noi, cei de astăzi, care credem că suntem în libertate. Suntem liberi doar în momentul în care Îl găsim pe Hristos. Au fost mii de creștini ortodocși, mireni, preoți și vlădici care L-au mărturisit pe Hristos în închisorile comuniste și chiar înainte de instaurarea comunismului în țara noastră. Trebuie să-i amintim pe cei doi eroi ai noștri care s-au sfârșit luptând pentru apărarea credinției, aici, în Spania, la Majadahonda: Moța și Marin, pe părintele Arsenie Boca, părintele Dumitru Stăniloae, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, părintele Arsenie Papacioc, părintele Nicoale Steinhardt, Mitropolitul Bartolomeu Anania, Ioan Ianolide, Mircea Vulcănescu, Horia Vintilă și, deloc în ultimul rând, Valeriu Gafencu. Lista poate să continue pe sute de pagini. Toți aceștia sunt martiri ai neamului nostru, care s-au umplut de Duhul lui Dumnezeu prin asumarea cu bucurie a crucii, care au descoperit adevăratul sens al vieții omului și care au devenit cu adevărat liberi. Voi încheia scrisoarea pastorală de la acest Praznic Luminat cu gândurile despre adevărata și unica libertate, așternute într-o scrisoare a lui Valeriu Gafencu, Sfântul închisorilor, pe vremea când era închis: „În lupta cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune. Și-ntotdeauna mă gândesc că Bunul Dumnezeu, în dragostea-I nemărginită pentru oameni, ne trimite încercarea suferinței, ca prin ea să ne purificăm de păcate, să ne învățăm a renunța cu bucurie la tot ce-i trecător și să ne îndreptăm cugetele spre Domnul Iisus Hristos, cunoaște goliciunea și nimicnicia. Azi mă văd un păcătos, cel mai păcătos om. Și când am privit în adâncul inimii mele, am găsit acolo darul neprețuit al Iubirii, Izvorul tuturor virtuților, pe care Dumnezeu l-a sădit în om spre cultivare și desăvârșire. Si eu, ca un rob ticălos, am nesocotit o viață întreagă acest dar (…). Azi mulțumesc din tot sufletul pentru toate suferințele și umilințele prin care mi-a fost dat să trec, căci ele m-au adus la conștiința păcatului și m-au făcut să înțeleg că singura cale care duce la mântuirea Neamului este Calea evanghelică: Hristos. Cu fiecare mică jertfă de iubire trăiesc o bucurie mare, unică”.

 

PS Ambrozie, Episcopul de Giurgiu, a intrat în detalii privind războiul dus împotriva poporului român.  „Astăzi vorbim tot mai des despre rezistență, însă, oare, ne-am stabilit cu adevărat prioritățile? Împotriva cui rezistăm noi? Împotriva realității Învierii, împotriva firescului, împotriva dreptei credințe, împotriva propriei umanități, chemată nu la degradare, ci la desăvârșire? (…) Părinții Nicolae Steinhardt, Arsenie Papacioc, Arsenie Boca, Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa nu sunt doar simple nume într-o listă oarecare, ci sunt tot atâtea voci, ce rostesc împreună, în deplină armonie, adevărul Ortodoxiei și lumina dumnezeiască pe care credința și rugăciunea le-au adus-o în întunericul crunt al închisorii. (…) Acum, însă, nu forța, nu constrângerea, nu amenințările sunt principalele elemente de convingere. În locul lor, dezinformarea, manipularea, erodarea principiilor sănătoase ale educației sunt cele care pun temelia unui nou fel de ateism, mult mai periculos și mult mai tenace decât cel comunist”, a spus tânărul Episcop, conform ziaristionline.ro.  O altă predică puternică, foarte incisivă, a susținut și PS Varlaam Ploieșteanu, Episcop-Vicar Patriarhal. La sfârșitul slujbei din noaptea de Înviere, PS Varlaam a vorbit credincioșilor strânși la Mânăstirea Antim din Capitală despre atacurile mass-mediei împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Ierarhul Bisericii Române a spus că acei oameni și posturi de media care atacă credința creștină sunt plătiți de cei care au distrus România. „Trebuie să știți că unele canale de televiziune, unii jurnaliști, unele ziare care atacă Biserica, combat religia, fac o crimă de neiertat. Fură oamenilor unica certitudine pe care o pot avea în această viață plină de tulburare, de îndoială, de nesiguranță și insecuritate. Acești oameni sunt plătiți de aceleași forțe care ne-au furat industria, care ne-au luat agricultura, care ne-au cumpărat pământurile, care au determinat 5-6 milioane de români să-și ia lumea în cap în căutarea unei pâini mai bune și acum doresc să fure mântuirea și sufletele noastre”, a susținut PS Varlaam. Episcopul a înțepat și atitudinea unor români, care se grăbesc să ajungă acasă mai repede de la Biserică, dar petrec ore în șir în fața televizorului. „Mereu vom fi atacați, batjocoriți, ironizați pentru credința noastră creștină, ori dacă nu vom cunoaște suficient, nu vom putea mărturisi cum se cade această credință. Chiar dacă trăim această credință, trebuie să avem cunoștințele necesare pentru a-i combate, cu bună cuviință, pe cei care contestă adevărul învierii lui Hristos, care minimalizează rolul Evangheliei și al Bisericii în rolul societății.  Am rămas surprinși că imediat după ce s-a oferit lumina, foarte mulți adulți, care sunt obișnuiți să mai stea noaptea la televizor, să stea 4-5 ore în picioare la spectacole celebre, însă n-au avut răbdarea să asculte cuvântul Părintelui Patriarh, care a fost un cuvânt dens de învățătură, cu privirile la semnificațiile învierii Mântuitorului și roadele acesteia pentru fiecare dintre noi”, a adăugat PS Varlaam.   Sursa: activenews.ro – See more at: http://poruncaiubirii.agaton.ro

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Despre alegerile omului în viață – Sf. Nicodim Aghioritul

Imagini pentru calugar in rugaciune

 

Fiecare creștin este dator să aleagă viața cea mai folositoare și mai potrivită, ca să-și atingă scopul mântuirii sale

 

     Ia aminte la ce ai nevoie ca să-ți duci bine și cum se cuvine viața, precum și la starea cea mai folositoare și mai potrivită, ca să-ți atingi scopul mântuirii. Scopul pentru care te-a zidit Dumnezeu este ca să-L preamărești și să-L slujești în vremelnicia acestei vieți și să-L guști veșnic în viața viitoare sau, mai pe scurt, este ca să te mântuiești. Felurile de viață din lume sunt multe și felurite, dar cele mai de obște și mai cunoscute sunt două: viața în căsătorie, și viața feciorelnicilor, a monahilor, a clericilor, după cum zice Sfântul Atanasie cel Mare, în Epistola către Amon: ” Două sunt căile în viața aceasta: una mai obișnuită și lumească, adică a căsătoriei; cealaltă, cea îngerească și neîntrecută, a fecioriei„.
     Socotește, deci, frate, în care din aceste stări poți mai ușor să-L proslăvești pe Dumnezeu, să-L slujești și să te unești cu El în această viață vremelnică. iar în cealaltă să-L guști cu slava veșnică…”Cine poate înțelege să înțeleagă (Mt.19,12)”. …

 

     Să nu mai faci ca cei lipsiți de minte, care neștiind nici care le e scopul, nici cu ce fel de viață pot să-l atingă mai ușor și mai bine, nici ce putință au ca să-și conducă bine viața în starea pe care și-au ales-o, unul iubește să guste plăcerile și răgazul, altul să dobândească slavă și cinste și altul să câștige bani și avuții, dar toți procedează cu nesocotință: își aleg o viață potrivnică ultimului lor scop și în afară de puterile lor, din pricina multor piedici pe care le are viețuirea pe calea mântuirii. Fac ca vânătorul nepriceput care, fără să ochească mai întâi ținta, aruncă fără folos săgeata.

 

     Să nu te asemeni lor, iubitule, și nici să nu-ți alegi cu nesocotință viața și starea , după întâmplare și după patimile tale, adică pentru a-ți câștiga bunuri pământești. Căci dacă îți vei alege viața după voia poftei tale și nu după voia lui Dumnezeu, înseamnă că în loc să-I slujești lui Dumnezeu, voiești ca Dumnezeu să-ți slujească ție; în loc să urmezi tu după povățuirea proniei Lui, voiești ca ea să îți urmeze ție și tu s-o îndrumi după voia ta, ca și cum ea n-ar ști să te conducă bine. …

 

„Deprinderi duhovnicești – Meditații” – Sfântul Nicodim Aghioritul / Editura Reîntregirea

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.