Pelerinaj Lainici – Schimbarea la fata (6 august)

Intre 4 – 7 august A.S.C.O.R. Slatina a organizat un pelerinaj la Manastirea Lainci, judetul Gorj. A fost de ajuns un gand bun, apoi cu putin efort, toate s-au rezolvat… lista cu cei care si-au manifestat dorinta de a trai o experienta duhovniceasca aleasa, mijloacele de transport si detaliile organizatorice. Inainte de plecare am trecut pe la P.S. Sebastian, s-a bucurat si ne-a binecuvantat cu toata dragostea, simtind pe parcursul calatoriei ocrotirea rugaciunilor preasfintiei sale. Am ajuns cu bine, fara dificultati majore. Privegherea tocmai incepea, iar noi, primind ascultare la realizarea cadrului unde urma sa se oficieze Sfanta Liturghie in ziua de Hram care se apropia, am ascultat-o la statie, afara.
Manastirea este foarte mare, la fel si dragostea cu care am fost primiti, atat de parintele staret, cat si de ceilalti frati. Ne-am intalnit si cu o buna parte din ascor-istii craioveni care ajunsesera inaintea noastra.
Dupa ce am terminat, am mers in Biserica si ne-am inchinat cu credinta la Icoana Facatoare de Minuni – « Grabnic Ascultatoare » a Maicii Domnului. A fost un moment de reculegere, in care am strigat cu sufletele pline de dorinta de a fi auziti, de a fi ajutati sa traim, sa nu disparem in acest ocean al desertaciunilor care ne inconjoara.
Linistea si asezarea manastirii, atat de chibzuit alese de inaintasii nostri, nu ne-au lasat sa intram in camere, ramanand cateva ore pentru discutii duhovnicesti pe malul Jiului, langa cladirile ce apartin manastirii.
Am impartasit amintiri, momente semnificative si sfaturi utile unii altora, ne-am descoperit, oglindit, regasit unii in altii si am rostit rugaciuni impreuna. Dintre toate actiunile specifice A.S.C.O.R.-ului, aceste pelerinaje cu discutii folositoare si rugaciuni, ne-au apropiat si unit cel mai mult, au creeat cele mai viabile legaturi.
Intr-un tarziu am incheiat si ne-am odihnit pentru a ajunge a doua zi la Sfanta Liturghie capabili de a patrunde sensul cuvintelor rugaciunilor.
In ziua urmatoare, dupa ce am luat masa, am gasit oportun momentul pentru a urca la schit. Astfel, cu un echipament nu tocmai potrivit pentru asemenea urcus, ne-am incumetat si am pornit cu nadejdi ca Domnul va binecuvanta osteneala noastra. Ghid ne-a fost un ascor-ist din Craiova caruia ii era bine cunoscut drumul. Domneau voia buna si linistea sufleteasca, cu toate ca unii mai incercam o stare mohorata. Cantand si discutand nici nu ne-am dat seama cand am ajuns la Schitul Locurele. Am fost intampinati de Parintele Firmilian care, insa, nu ne-a putut acorda prea mult timp din cauza pregatirilor pentru Hram. Totusi l-am determinat sa ne povesteasca cate ceva despre Parintele Adrian Fageteanu, apoi am intrat in Biserica si am citit un Paraclis catre Maica Domnului. Aceasta a fost prima rugaciune in comun in Biserica din cadrul Asociatiei noastre si ne-am bucurat ca tocmai la sfarsit Dumnezeu ni l-a trimis pe Parinte, care a intrat, a dat binecuvantarea de final si ne-a miruit pe toti. Cu o stare de pace am mers sa-i cerem cuvant de folos Parintelui Antim, unde am fost coplesiti de dispozitia si ravna cu care am observat ca I-a slujit lui Dumnezeu, atat in tinerete, cat si astazi. Ne-a vorbit afara, pe prispa despre rugaciune pana cand a inceput ploaia si a trebuit sa intram intr-o camera. Era simplu amenajata pentru cei care munceau la schit si pentru pelerini; deasupra era un pod, iar mirosul de fan uscat trimitea cu gandul la viata de la tara, la romanul tihnit care traieste autentic in duhul Ortodoxiei… Am continuat, largind tema si impartasindu-ne din experienta Parintelui. La final, inainte de a pleca, am mers in chilia sfintiei sale si ne-am inchinat unei icoane a Mantuitorului din care izvora mir, in special la evenimente deosebite. Multumiti am plecat mai departe, la urmatorul schit, mai sus de acesta. Biserica era nou-construita, cu o maretie aparte si ne amintea foarte mult de un alt schit din judetul Bacau, Sfantul Ilie, atat asezarea, cat si duhul Parintelui de acolo. In viitorul apropiat acesta va deveni interzis femeilor, urmandu-se randuiala din Sfantul Munte Athos. Am fost incantati de panorama oferita de pe varful muntelui si de aerul duhovnicesc ce se simtea pretutindeni de cand ajunsesem la Manastirea Lainici, intorcandu-ne incarcati de hrana sufleteasca, in pace si buna randuiala. A fost o ploaie care ne-a amenintat putin, dar Dumnezeu a ingaduit sa ajungem bine inapoi la Manastire. Banuind ca este nevoie de ajutor la bucatarie pentru urmatoarea zi cand era Hramul, am mers si i-am gasit pe ceilalti frati activi intens… Slujba am ascultat-o din nou la statie.
A sosit, in sfarsit, si ziua mult asteptata – 6 august, Schimbarea la Fata. I.P.S. Irineu, alaturi de P.S. Gurie, a slujit si a predicat, acaparand atentia tuturor. Fericirea oamenilor li se citea pe chipuri; este adevarat, insa ca ne asteptam ca intr-o asemenea zi sa fie mai multi care sa ia parte. Semnificatia sarbatorii este de necuprins, credinta cu care uenicii au cazut la pamant vazand stralucirea, lumina Mantuitorului, cum spunea cineva dintre noi intr-un interviu acordat, sa ne fie si noua pilda. Ne-am gandit si la motivatia ca a fost zi lucratoare (miercuri).
Dupa Sfanta Liturghie, am vadut carti si am mers din nou sa ajutam la bucatarie. Cand am terminat, ne-am retras pentru un ceas de rugaciune in … natura – Paraclisul Maicii Domnului si o Catisma. Aceste clipe parca iti dau o dispozitie de a dori sa suferi in locul aproapelui si de a alina dureri, ceea ce inseamna ca Dumnezeu pune in sufletul fiecaruia din cei care Il cheama o picatura din nemarginita Sa dragoste.
Am trecut pe la parintele staret sa luam binecuvantare pentru plecare.
Ne-am sincronizat cugetele inca o data, spre Slava lui Dumnezeu… Seara, tarziu, ne-am gandit sa cantam. Aveam cu noi versurile unor cantece iubite, asa ca ne-am reunit undeva in afara Manastirii, la o masa langa marginea padurii. Cantari patriotice, dar si fragmente din Sfanta Litrughie sau altele ne-au mai inaltat putin inimile si dupa aceea am continuat cu discutii pe tema problemelor din randul tinerilor si solutiilor care pot fi date. Ne-am intors in camerele noaste, dupa ce am incheiat cu o scurta plimbare pentru ca a doua zi urma sa plecam acasa.
Dimineata ne-am inchinat din nou la icoana Maicii Domnului si am plecat cu parere de rau si speranta unei alte reveniri, poate chiar in ultimele luni din acest an. Doamne, ajuta!

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: