Televizorul, Calculatorul, Internetul – efectele negative pe care le generează

      De efectele televiziunii asupra minţii umane s-a ocupat în mod special dl. Virgiliu Gheorghe. Acesta ajunge la concluzia[1]  acei copii care din primii ani de viaţă au petrecut o parte semnificativă din timpul fiecărei zile în faţa micului ecran riscă să aibă un creier diferit dezvoltat decât cei din generaţiile anterioare, care au trăit fără televizor.

      Mulţimea extraordinară a sistemelor de semnificaţie implicate în lumea TV – limbaj verbal, expresie vocală, gestică, limbaj al trupului, decor –, viteza uriasă de schimbare a cadrelor, efectele tehnice în general ce bulversează atenţia telespectatorului fac ca majoritatea informaţiilor transmise prin televiziune să aibă un impact subliminal, adică să nu fie complet sau deloc conştientizate de telespectator, deşi ele pătrund în mintea acestuia şi sunt depozitate în memorie. Acest efect subliminal  este favorizat de inducerea în mintea telespectatorului a unui ritm cerebral  alfa. Intrarea într-o stare semi-hipnotică atunci când ochii sunt fixaţi pe ecran indică nu numai diminuarea cenzorului raţional, a judecăţii, ci şi deschiderea porţilor subconştientului şi pătrunderea necenzurată a mesajelor TV în adâncul acestuia.

      Afecţiunile [2] pe care nu numai vizionarea TV, dar şi jocurile pe calculator şi navigatul pe internet le produc asupra cortexului prefrontal se remarcă uşor la copii şi tineri în dificultăţile pe care aceştia le întâmpină în concentrarea cu atenţie şi în susţinerea motivaţiei pentru urmărirea unei activităţi oarecare, în controlul emoţiilor şi al comportamentului, în planificarea şi organizarea programului. Iniţiativa, creativitatea, curiozitatea, discernământul şi judecata sunt alterate în mod semnificativ.

Creierul uman nu a fost dotat cu un sistem care să facă posibiă percepţia şi prelucrarea suficient de rapidă a imaginilor în mişcare precum o face, de exemplu calculatorul, o maşină adaptată acestei funcţii. Depăşit în capacităţile sale, cortexul renunţă parţial sau total la o seamă de funcţii şi procese dintre cele care caracterizează în mod obişnuit activitatea sa. Astfel, pe parcursul vizionării, activitatea emisferei stângi se diminuează extrem de mult, comunicarea interemisferică slăbeşte semnificativ, iar procesele mentale superioare sunt inhibate cu putere, creierul trecând într-un ritm predominant alfa – activitate electrică  ce indică intrarea într-o stare de semi-adormire de tip hipnotic.

Activităţile pe care mintea le va procesa în continuare rămân cele mediate de emisfera dreaptă – mai cu seamă sistemul limbic – şi ţin, în general de recunoaşterea imaginilor, depozitarea lor în subconştient şi activitatea intensă a emoţiilor sau a afectelor. Dacă vizionarea se desfăşoară intensiv încă din primii ani de viaţă, în perioada 2-5 ani şi mai târziu, la 5-14 ani când, practic, se dezvoltă creierul, atunci această activitate poate cauza o anumită atrofiere corticală, o dezvoltare insuficientă a unor arii neuronale şi aceasta atât prin privarea de stimulii necesari vârstei, cât şi prin presiunea inhibatorie pe care vizionatul o exercită, spre exemplu, asupra funcţionării emisferei stângi. Copiii, tinerii, sau adulţii la care s-a manifestat acest fenomen riscă să nu-şi mai poată dezvolta niciodată corespunzător cortexul, adică vor fi lipsiţi de anumite abilităţi mentale dintre cele de care un creier sănătos dispune în mod normal.

      În mod rezumativ, problemele apărute în urma vizionării TV se regăsesc în tabloul simptomatologic al sindroamelor LD (probleme de învăţare) şi ADHD (probleme de atenţie şi hiperactivitate)[3]:

La mulţi dintre copiii de azi se constată neputinţa de a asculta sau urmări cu atenţie o expunere oarecare, chiar şi o simplă discuţie. Aceasta, deoarece la aceşti copii nu s-au dezvoltat suficient abilităţile auditive ce vizează distingerea sunetelor şi analiza mesajelor verbale. Prin vizionare, concentrându-se atenţia, în special asupra efectelor vizuale, nu şi-au antrenat suficient mintea ca să înţeleagă şi să reţină în mod discursiv, s-au deprins să ignore mesajele vorbite.

      Memoria de scurtă durată este un motiv principal al diminuării  atenţiei. Tinerii la care apare sindromul LD nu pot reţine în minte un interval de timp suficient de lung cuvinte sau fraze abia auzite, astfel încât să poată construi înţelesul mesajului care li se comunică. Ei nu pot urmări ideea care li se transmite dacă frazele sunt prea lungi, căci au uitat ceea ce li s-a spus cu câteva momente mai înainte.

      Tinerii generaţiei TV nu pot înţelege, nu-şi pot aminti şi nu pot aplica ceea ce au citit. Televiziunea scade semnificativ dispoziţia şi capacitatea de a mai citi, deoarece activitatea corticală solicitată de vizionarea TV este mediată de alţi centri neuronali decât cititul şi, în acelaşi timp, inhibă configurarea reţelelor neuronale ce ar trebui să medieze lectura. Prin lectură însă, tânărul pierde unul din cele mai importante mijloace pe  care le avea pentru dezvoltarea structurală a creierului.

Imaginaţia este foarte puţin creativă cu toate că mintea lor este prinsă în diferite scenarii mantale sau reverii. Aceste reverii însă nu stimulează imaginaţia ci o epuizează. Scenariile se produc aproape de la sine în minte datorită unei imaginaţii puternic excitate, prin intermediul vizionării şi datorită mulţimii imaginilor care au fost aruncate în cutia neagră a subconştientului, de unde se întorc pentru a ocupa mintea persoanei respective.

      Inhibarea activităţii emisferei stângi pe perioada vizionării sau nedezvoltarea normală a reţelelor neuronale ale acesteia, are repercusiuni puternice asupra gândirii logice şi analitice, asupra raţionamentului  matematic sau ştiinţific în general.

      Afectarea emisferei stângi se răsfrânge distructiv, de asemenea, asupra limbajului, a construcţiilor sintactice, a gramaticii, a folosirii limbii în procesul de gândire şi, mai ales, a dezvoltării limbii  ca mijloc fundamental pentru dezvoltarea cortexului

      Cu cât creşte timpul dedicat vizionării, cu atât rezultatele şi performanţele şcolare sunt mai slabe. Copiii obişnuiţi cu televizorul ajung să se mulţumească doar cu percepţia vizuală, emoţională sau simţuală a lucrurilor fără a mai face efortul înţelegerii lor. Din cauza bombardamentului cu imagini şi informaţii, copiii renunţă să mai înţeleagă ceea ce văd, deprindere care se manifestă în viaţa de zi cu zi. Înţelegerea, gândirea, ajung să fie lucruri prea dificile, enervante şi plictisitoare, mai simplu fiind să te mulţumeşti cu imaginile şi cu senzaţiile  pe care acestea le provoacă sau cu distracţia pe care o presupune vizionarea.

       Televizorul se dovedeşte a fi un instrument ideal pentru intoxicarea subconştientului. Influenţează din umbră mişcarea oamenilor.

Prin afectarea dezvoltării punţii intercerebrale are drept consecinţă slăbirea capacităţilor intelectuale, şi scăderea inteligenţei. Astfel, are loc o tendinţă de a se evita activităţile intelectuale şi de refugiere într-o măsură tot mai mare în activităţile distractive care nu necesită prea multă minte şi concentrare şi care nu-i pun în criză.

      Cele mai importante probleme produse de vizionare vizează activitatea ariilor prefrontale, cele care mediază procesele mentale superioare. Copiilor sau tinerilor crescuţi cu televizorul le vine greu, chiar imposibil celor mai grav afectaţi, să se concentreze cu atenţie un timp mai îndelungat asupra unei activităţi. Ei nu pot asculta sau urmări explicaţiile, nu pot duce la bun sfârşit lucrurile începute, alternând rapid o activitate cu alta; întâmpină dificultăţi în a-şi organiza şi planifica acţiunile. Acţionează înainte de a gândi, nu au răbdare, sunt hiperactivi şi extrem de irascibili

      Permanent agitaţi, copiii hiperactivi întâmpină mari probleme în procesul de învăţare, deoarece ei nu pot sta liniştiţi, pentru a se concentra asupra studiului sau pentru a-l putea asculta pe profesor în şcoală. La şcoală au tendinţa de a se ridica, a ieşi din bancă şi a umbla prin clasă, a-i deranja pe colegi.

 

 

[1] Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minţii umane, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2005, pag. 16

[2] Ibidem, pag. 17

[3] Ibidem, pag. 193

 

 

Categorii: Uncategorized | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „Televizorul, Calculatorul, Internetul – efectele negative pe care le generează

  1. foarte interesant textul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: