Iubire şi sexualitate

Dumnezeu l-a creat pe om „bărbat şi femeie” (Fac. 5, 2). Între bărbat şi femeie există o atracţie naturală şi reciprocă care duce la comuniune şi unire. De asemenea, Geneza spune că Dumnezeu a făcut pe Eva pentru că a văzut că “nu e bine să fie omul singur” (Fac. 2, 18). Deci, numai pentru că se completează reciproc, ei sunt omul deplin. Căsătoria ca legătură naturală pe viaţă între un bărbat şi o femeie se întemeiază pe faptul că bărbatul şi femeia numai împreună alcătuiesc umanitatea completă. Nici Dumnezeu nu e o singură persoană căci în acest caz n-ar fi iubire. De aceea nici omul n-ar fi chipul lui Dumnezeu, dacă ar fi o monadă închisă.

În Rai omul nu folosea sexualitatea. Aceasta a apărut numai ca urmare a păcatului protopărinţilor. Prin sexualitate are loc perpetuarea neamului omenesc iar în cadrul căsătoriei, relaţiile trupeşti nu sunt în nici un fel condamnabile. Mântuitorul a binecuvântat prin prezenţa Sa nunta din Cana. Tot aici a făcut şi prima minune prin transformarea apei în vin.

Trupul omului este chemat împreună cu sufletul la unirea cu Dumnezeu prin virtute, la sfinţire, la îndumnezeire şi slavă. Reducând trupul la un simplu instrument de plăcere sexuală, omul neagă dimensiunea spirituală a acestui trup şi destinaţia sa transecendentă. Fac din templul Duhului Sfânt şi din sălaşul rugăciunii cuib de tâlhari şi-l fac desfrânat (cf. 1 Cor. 6, 15) pe cel care, împreună cu sufletul, este chemat la nuntire cu Hristos în Biserică şi în căsătorie, care este icoană a aceleia.

În căsătorie, vieţuind împreună, cele două persoane se configurează una după cealaltă, încât bărbatul se completează şi ca persoană prin femeie, şi invers. De aceea, bărbatul care ar trece de la o persoană la alta nu se mai realizează ca persoană, definită prin convieţuirea cu o singură persoană ca femeie. Trăsăturile lui vor deveni fluide, nedefinite.

De asemenea, cel ce se uneşte (prin căsătorie) cu o femeie se completează în mod atât de total cu ea, încât alcătuiesc o unitate. Bărbatul a devenit omul întreg prin această femeie sau viceversa. Dumnezeu Însuşi i-a împreunat prin faptul că a făcut pe om bărbat şi femeie, deci prin faptul că fiecare devine omul întreg în unirea cu celălalt, iar această unitate pe care şi-a găsit-o fiecare nu se poate dezintegra şi reface cu alt partener.

Am prezentat aceste aspecte teologice, poate puţin mai greu de înţeles, pentru a vedea de unde am plecat şi unde trebuie să ajungem. Deci omul este întreg în unirea cu celălalt. Hristos a ridicat legătura naturală dintre un bărbat şi o femeie la înălţimea de taină.

Revenind la un limbaj mai puţin teologic, facem o provocare tinerilor de liceu cu câteva „fărâme” din ceea ce credem noi ca ar trebui să fie iubirea între tineri şi anume…

Ea este ceva sfânt numai şi numai dacă reflectă, dacă reprezintă iubirea dintre Persoanele Sfintei Treimi. Şi această iubire va fi deplină exact în momentul în care se va ivi a treia persoană care să întregească chipul Sfintei Treimi.

Iubirea adevărată te împlineşte, deşi cu cât iubeşti mai mult cu atât vrei să iubeşti şi mai mult, în celălalt vezi nesfârşitul. Îl porţi tot timpul în suflet, îi simţi sufletul ca făcând parte din sufletul tău, simţi că inima este cucerită de a celuilalt.

Scopul unei prietenii nu poate fi unirea trupească, ci iubirea în sine: a fi cu celălalt. Celălalt trebuie să fie bucuria mea, liniştea mea, zâmbetul meu, sprijinul la încercare şi în suferinţă. În necazuri, simţi nevoia să plângi pe umărul lui şi un cuvânt de înţelegere îţi dă putere să mergi mai departe. Celălalt este clipa de fericire într-o lume egoistă şi mincinoasă. Este viaţa de lumină şi de dragoste într-o viaţă nedreaptă şi care îmi oferă mult prea des lacrimi şi durere pe nedrept.

Eu sunt cu adevărat eu numai când mă uit în ochii persoanei iubite. Poate că nu am multe să îi spun de fiecare dată, dar prezenţa celuilalt îmi dă bucurie. Atingerea mâinii lui mă ridică la ceruri.

Văd persoana iubită în inima mea, în fiecare floare,în fiecare nor. Paşii mei sunt purtaţi de aceeaşi inimă: a mea şi a persoanei iubite de mine.

 Societatea noastră este dominată de aspectele prezentate mai sus sau de următoarele…?

Tânărul care merge în farmacie după “obiecte care protejează”, oare iubeşte? Caută: este înfometat, este însetat de plăcere. Nu vrea mai mult decât atât. Îi este sufficient. Are nevoie de aceste “protecţii” pentru a-şi satisface pofta. Şi mai are nevoie de un trup. N-are importanţă care, dar să fie un trup care să-i provoace plăcere. Acest trup poate fi şi al persoanei căreia el îi spune “prietenă”. Se devorează reciproc, se vampirizează moral şi fizic în mod reciproc.

De mult prea mult timp nu şi-au mai dăruit o floare. De mult timp n-au mai admirat un răsărit de soare sau un copac înflorit. De când au căzut n-au mai călcat împreună prin biserici. Au uitat să-şi spună că sunt frumoşi, au uitat să se privească în ochi.

Pe astfel de tineri îi uneşte doar “protecţiile” care nu-i mulţumeşte deplin niciodată, care nu le oferă adevărata fericire, care nu-i uneşte ci îi desparte, tot mai mult pe zi ce trece.

Oare nu este mult prea vizibilă o modificare ce ţine de suflet în cel ce a vândut iubirea pe “protecţii”? Oare nu a avut loc alungarea Cerului din noi?

Înainte de căsătorie, sexualitatea este pornire cu stângul. Diavolul biruie orice poveste de iubire care nu stă sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Părintele Arsenie Boca spune că păcatul se seamănă cu plăcere, dar se scoate cu foarte multă durere. Nu peste mult timp, plăcerea se sfârşeşte cu suferinţă.

Din moment ce tânărul nu are o educaţie serioasă în familie şi nu are ca repere valorile autentice, cum să nu creadă aşa? Televizorul, iar revenim la acest subiect, este cea mai puternică şcoală. Şi ce promovează acesta? De exemplu, în 75 % din videoclipurile prezentate de MTV sunt prezente imagini erotice. Prin intermediul TV, tinerii îşi formează impresia că toată lumea e preocupată până la obsesie de problema sexualităţii şi că toţi în afară de ei, întreţin o viaţă sexuală.

Prin acest articol am încercat să conturăm o imagine de ansamblu a ceea ce este şi a ceea ce nu este iubirea. Pentru ca tânărul să treacă biruitor peste situaţiile delicate, peste situaţiile de confuzii, este bine ca să aibă un duhovnic bun căci pe lânga sfaturile primite da la cineva cu experienţă intervine şi Harul Sfântului Duh căci preotul îţi dă cuvântul lui Dumnezeu. Este păcat ca tinerii să-şi frângă aripile înainte de a-şi lua zborul…

 

Bibliografie: Danion Vasile – Despre problemele tinerilor, Monahul Paulin – Rugăciuni către tineri, Pr. Prof. Dumitru Stăniloaie – Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Jean-Claude Larchet – Terapeutica bolilor spirituale, Virgiliu Gheorghe – Efectele televiziunii asupra minţii umane

Categorii: Uncategorized | Etichete: , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: