Cuvânt către tineri – Părintele Iustin Pârvu

Tineretul este intoxicat metodic cu ideea de violenţă, este distrus metodic începând cu sensibilitatea sa, cu sufletul său. Dacă nu vom avea grijă de tineretul nostru, ne vom căi amarnic peste o vreme. Tineretul este ca o investiţie pentru viitor. Dacă investeşti bine talantul, o să trăieşti bine la bătrâneţe. Dacă investeşti prost talantul, ai să tragi ponoasele. E asta, semnele viitorulu pot fi citite în comportamentul nostru şi al tinerilor de azi. Pentru lipsa noastră de orientare de azi ne vor judeca tinerii peste o vreme…Ce le vom spune? Că n-am ştiut? Că nu ne-a păsat? Cu scuze nu repari ceea ce ai stricat din egoism sau indiferenţă.

Nunta creştină se face cu toată sfiala şi cu frica lui Dumnezeu şi pentru coborârea Duhului Sfânt peste cei doi tineri. Nunta din zilele noastre nu mai are scopul ăsta, al unei petreceri duhovniceşti, ci e mai mult o întrecere după câştig de bani. Nunta trebuie să fie aşa: după biserică se merge la casa mirelui sau a miresei şi acolo cu toate rudele ne bucură împreună, mai cântăm ceva şi chiar cum se cânta altă dată cu vioara şi cobza… Îmi amintesc de pe vremea mea, de la ţară, cum se cânta, erau aduşi muzicanţii de pe la Iaşi, ba mai era şi câte un fluier, o trişcă şi câte un ţambal şi se crea o armonie aşa de plăcută, parcă te odihnea, dragul meu… Ei, bine,  acum să te ferească Dumnezeu să intri la o petrecere din asta de a nuntă, o săptămână întreagă nu-ţi mai iese din creier. De gălăgie şi de hărmălaie se sperie şi Harul lui Dumnezeu. O asemenea nuntă, numai cu gândul la plăceri,nu are un temei creştin…

Despre post. Dacă un tânăr învaţă de la părinte să se abţină azi de la carne şi de la mâncăruri de dulce, măine va învăţa să se abţină de la droguri, de la tutun, de la alcool. Lecţia abţinerii, a interdicţiilor care salvează trupul şi sufletul la un moment dat, ajută pe om să treacă peste multe ispite, peste multe necazuri. Spui azi: ei, copilul e şcolar, nu-l postesc ca să poată învăţa carte! E o greşeală, carte înveţi şi dacă mănânci fructe, legume, pâine… ba mintea e mai liberă, trupul e mai liber, poate să facă efort mai mare. Zicea un Sfânt Părinte că acel care se domină pe sine, îi domină şi pe ceilalţi şi o face cu înţelepciunea duhului şi a minţii.

Iubirea şi cunoaşterea. Oamenii care nu au încredere în ei înşişi pierd uşor şi încrederea în Dumnezeu… Iar relaţia cu Dumnezeu se stabileşte printr-o temeinică cunoaştere a sinelui, printr-o relaţie de iubire cu aproapele. Numai iubindu-l pe aproapele îl poţi cunoaşte. Că nimeni nu se deschie spre cel de alături dacă nu simte că e iubit. Aşa şi Dumnezeu, numai dacă îl iubeşti, poţi să îl cunoşti, se lasă văzut…

Alegerea. Dacă şti să alegi bine, lucrurile devin uşoare, viaţa este frumoasă dacă aleg rău, te chinui. Dacă ai îndoială că ai ales bine, iar te chinui.

Bătrâneţea. Bătrâneţea nu-i decât ceea ce a fost tinereţea, iar tinereţea nu-i altceva decât ce a fost copilăria. Aşa că veacul al XXI-lea va fi doa o urmare al veacului al  XX-lea. Încât toate întrebătile acestea milenariste despre sfâitul lumii, aceste profeţii sunt işte gogoşerii, apă de ploaie.

Cartea, cărţile.  Dacă nu erau cartea, cărţile, ce s-ar fi ales de noi în închisoare? Ne-ar fi supus cu forţa, ne-ar fi dezumanizat. Aşa am respirat libertate prin cărţi,am văzut lumea de dincolo de gratii prin intermediul cărţilor. Despre ce am fi vorbit între noi, dacă n-am fi avut cărţile, dacă n-am fi avut amintirea lor, educaţia şi răbdarea pe  care ni le-au conferit ? Oamenii fără cultură, fără amintri, fără o cultivare a răbdării nu pot rezista în condiţii extreme…

Copii noştri cunosc toţi fotbaliştii pe de rost, dar nu ştiu numele sfântului pe care îl poartă, nici măcar viaţa acestuia nu o cunosc şi, cu atât mai puţin, Crezul sau alte rugăciuni ale pravilei.  

Dragostea. Să vezi cu inima, asta înseamnă dragostea. Să Îl vezi pe Dumnezeu cu inima , iată cea mai mare izbanda a crestinului…

Drogurile.Alcoolul şi drogurile atacă familia şi societatea.Dar tot famila şi societatea trebuie să găsească modalităţile de recuperare a celor care sunt posedaţi de aceste patimi.Ei sunt bolnavi ca oricare alt bolnav, aşa trebuie judecaţi.Şi cu boala trebuie sa lupti, dacă vrei sa nu te răpună.

       Durerea. Omul obişnuit nu ştie că durerea ii este dată cu un scop.El nu face deosebire intre momentele vieţii sale, nu ştie care este scopul durerii. Că durerea e dată pe lumea asta şi ea cu un scop, totul e să-l inţelegi, să-l descoperi.

       Educaţia. Dumnezeu nu-l biciuieşte pe om, nu-l hăţuieste, Dumnezeu îl învată binele şi răul, după care il lasă în lume. Tatăl şi mama nu sunt toată ziua cu fiii si fiicele lor, ca să-i împingă de la spate în lume, ci doar îi învaţă de mici ce trebuie să facă, cum să facă, după care ei trebuie să se descurce singuri, să audă în minte glasul părinţilor, să vadă în minte modelul şi pilda părinţilor în ceea ce i-au invăţat. Dar omul se face că nu le vede, omul le neglijează sau le ignoră şi face după cum îl sfătuieşte diavolul.

       Educaţia copilului. Educaţia adevărată a copilului nu începe după naşterea copilului, ea se face în concept. Părinţii care trăiesc în adevăr şi care trăiesc în dragoste deplină pot să aducă pe lume un copil ca pe o bucurie pentru viaţă.

       Educaţia falsă. Dacă s-ar mai reduce, din toată falsa educaţie a calculatorului, din civilizaţia sălbatică a televiziunii şi internetului, ar fi bine, căci toate acestea nasc în om o mândrie luciferică, îngâmfarea că peste el nu mai există nimic.

       Familia. Aceasta e menirea unei familii, ca cei doi să se modeleze unul pe altul. Femeia trebuie să se mântuiască prin barbat şi bărbatul prin femeie; şi acesta este scopul căsătoriei.

       Fericirea. E atunci când Hristos răspunde cu dragoste rugăciunii tale. Oamenii înţeleg fericirea în mod diferit. Unii vor mult şi nu primesc şi se simt nefericiţi. Alţii vor puţin şi primesc şi se simt fericiţi.

       Fuga de sine. Oamenii senini, care nu au pe conştiinţă păcate, care nu sunt datori nimănui, nu se grăbesc niciodată, se opresc şi vorbesc cu fiecare, cu vecini, cu frate, cu mama. Aceştia au timp şi pentru un bolnav şi pentru un sărman şi pentru un semen care are nevoie de un sfat, de un ajutor. Pe când cei care au ceva pe suflet, aceea sunt bolnavi adevăraţi ai vremurilor noastre.

       Inima. Este forţa vitală care susţine existenţa omului şi toate încetează după existenţa omului. Şi atâta vreme cât aici, în inimă, se întâlnesc cerul cu pământul, aici sunt îngerul şi demonul, aici se creează toată existenţa omului între cer şi pământ. În inimă.

       Iubirea aproapelui. Este prima treaptă spre mântuire, pe treapta asta trebuie să repeţi pentru marea iubire de Dumnezeu.

       Invidia. Omul murdar vrea să-i murdărească pe cei din jur, să fie toţi de o samă şi de un fel. Mulţi oameni nevinovaţi au fost sfâşiaţi doar pentru că invidia celorlalţi le-a pus gând rau.

 

 

 

 

Categorii: parinti | 2 comentarii

Navigare în articol

2 gânduri despre „Cuvânt către tineri – Părintele Iustin Pârvu

  1. Pingback: Parintele Iustin Parvu - Cuvant catre tineri « Cidade de Deus’s Weblog

  2. Anonimo

    Despre nunta…are dreptate parintele. Sa te fereasca Dumnezeu! Slujba la biserica este deosebit de frumoasa, ceva unic intr-o viata. Apoi sa inviti la masa rudele si oamenii apropiati sa ia masa si sa se bucure impreuna cu tine si sa cantam toti la o chitara melodii de nunta clasice. E un lucru minunat.
    In ziua de azi insa se invita cat mai multi…poate pe unii mirii nici nu-i cunosc. Ce bucurie poti sa simti daca pe un invitat nu l-ai vazut niciodata, il cunosti atunci? E un nonsens. Pe urma muzica e atat de tare ca iti sparge timpanele. Mai vine si un DJ, care iti urla in urechi „pentru toti invitatii, poftiti”…iti vine sa iti iei lumea in cap. Apoi vin efectele speciale (fum, abur, baloane, artificii, lumini, reflectoare), filmatul impecabil…sorry, e emisiune televizata pentru postul national? Momentul urmator furatul miresii. Ce distractie e asta cand in trecut a fost drama unei familii? In fine, momentul cel mai „special” dintre toate scosul jartelei miresei. Asta nu are nimic de-a face cu veselia si fericirea unor oameni, asta pe langa faptul ca e si scarbos.
    Da oameni buni, dar se poate face in ziua de azi nunta si fara a o transforma in balci…balciul desertaciunilor; si pana la urma nu asta e important. Doamne ajuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: