2012 – Apocalipsa şi manelizarea Revelaţiei

Unknown

Unknown

Am primit pe e-mail o scurtă prezentare a filmului 2012. Prezentarea a fost, pentru mine, cu atât mai şocantă, cu câtvăzusem deja filmul…

„Iată un film ce se anunţă a fi un adevărat succes, pe care NIMENI nu ar trebui să îl rateze! Despre sfârşitul lumii s-au spus multe, s-au scris multe, şi chiar s-au făcut o mulţime de filme. Acesta însă, va lăsa o impresie foarte puternică. Este un film pe care indicat ar fi să îl vedeţi în cinema, cu un sonor şi pe un ecran adecvat, pentru o imagine cât mai bună a subiectului tratat. Jocul actorilor este foarte bun, acţiunea nu te lasă să te plictiseşti nicio clipă, iar suspansul te însoţeşte la fiecare cadru. Poate mulţi nu vor înţelege nimic din acest film. Poate mulţi îşi vor da seama că, de fapt, în orice clipă viaţa se poate termina brusc, fără niciun fel de avertizare. Mergând pe tema Arca lui Noe, şi în acest film există problema selecţiei, cine supravieţuieşte şi cine rămâne în urmă. Vei fi cel ales?”

Citind acest text am rămas în gură cu un gust amar: eram sigur că o parte dintre tinerii şi adulţii spălaţi pe creier de mass-media vor fi fani ai filmului. Da, actori ca John Cusack, Amanda Peet, Chiwetel Ejiofor. Nu mă aşteptam să văd o ecranizare reuşită a cărţii Apocalipsei, nu mă aşteptam nici să văd un film care să mă impresioneze, dar nici nu mă aşteptam să văd un film atât de prost. Şi cu atât mai mare a fost mirarea mea când am constatat că există oameni care se lasă seduşi de astfel de producţii horror-religioase, dacă pot spune aşa.

Realizatorii acestui film au fost interesaţi de bani şi glorie, nu de prezentarea învăţăturii creştine despre sfârşitul lumii. Şi, din punct de vedere financiar, au dat lovitura. Au investit în film în jur de 200 de milioane de dolari, şi în scurtă vreme au avut beneficii de două ori mai mari decât suma investită. E lesne de înţeles faptul că unor spectatori obişnuiţi cu „pâine şi circ” mediatic, un film care să prezinte adevărul despre Apocalipsă nu le-ar fi stârnit interesul. Oamenii au fost dresaţi să caute circul şi nu mai sunt sensibili decât la circ. Excepţiile cinematografice (între care se numără şi „Patimile” – filmul lui Mel Gibson) sunt extrem de puţine.

Regizorul Roland Emmerich, după ce a realizat „The Independence Day” şi „The Day after Tomorrow”, a înţeles care e strategia optimă pentru a aduna oamenii în cinematografe – prezentarea unor surogate în care elementul religios să fie cât mai agreabil, să deranjeze cât mai puţin sau aproape deloc.

Iată câteva replici lămuritoare:

„- Aş vrea să mă fi înşelat… dar nu e cazul. Scoarţa Pământului se destabilizează.

– E prea devreme.

– Adrian. Trebuie să iniţiaţi evacuarea.

– Dumnezeule!

– Cu toată ştiinţa noastră avansată… Noi cu hardughiile noastre şi mayaşii au prevăzut lucrul ăsta acum 2.000 de ani.

– Credeam că avem mai mult timp. (…)

– E Apocalipsa, Sfârşitul Zilelor, Ziua Judecăţii, Sfârşitul Lumii, prietene. Creştinii îi spun Marea Răpire, dar mayaşii ştiau despre ea, acelaşi lucru.”

„Impostură crasă!” – ar spune orice cercetător atent al Noului Testament. A pune semnul egalităţii între sfârşitul unei epoci din calendarul mayaş şi sfârşitul lumii înseamnă a dovedi ori neştiinţă, ori impostură.

Troparul Naşterii Domnului spune clar: „Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie.” Magii care au venit să se închine la naşterea Mântuitorului au arătat înfrângerea credinţelor păgâne de către adevărul dumnezeiesc. Steaua care i-a călăuzit pe magi a însemnat chemarea tuturor spre cunoaşterea lui Hristos.

Cine crede că mayaşii ştiau că sfârşitul lumii va fi în 2012, în timp ce Biserica lui Hristos nu ştia aceasta, arată că pune mai presus înţelepciunea păgână pre-creştină decât învăţătura Mântuitorului şi a Sfinţilor Apostoli.

Da, mayaşii aveau cunoştinţe astronomice foarte exacte, lucru recunoscut de către savanţii actuali. Cât priveşte sfârşitul lumii în 2012, aşa cum este prezentat într-o profeţie mayaşă, nu este luat în serios de către aceştia. De altfel, pe site-ul NASA apar mai multe materiale care încearcă să demitizeze fenomenul 2012. Nu consider că specialiştii NASA sunt capabili să înţeleagă într-un mod corect cartea Apocalipsei, dar am văzut că au destule argumente ştiinţifice pentru a combate această idee apocaliptică, a cărei popularizare mizează pe lipsa de cunoştinţe a publicului ţintă.

Există totuşi un element care prinde şi la unii creştini, care au citit profeţiile sfinţilor şi învăţăturile cuvioşilor contemporani despre apropierea sfârşitului lumii. Faptul că lumea merge din rău în mai rău, că asistăm la o explozie a păcatului şi a apostaziei. Mai mult, încetul cu încetul, asistăm la o revenire la putere a prigonitorilor Bisericii. Politica de scoatere a crucilor şi a icoanelor din şcoli, legalizarea prostituţiei şi a drogurilor uşoare, campaniile pro-homosexualitate şi chiar pro-pedofilie fac din secolul XXI un veac mult mai întunecat decât veacul precedent. Mai mult încă, posibilitatea pecetluirii întregului neam omenesc prin implantarea micro-cipurilor în corpul uman ne arată că vremea primirii semnului fiarei nu este departe.

Principala eroare a filmului 2012 şi a celorlalte filme de acelaşi gen este că prezintă sfârşitul lumii ca având legătură cu catastrofe naturale sau cu invazii extraterestre. Dar sfârşitul lumii se va datora apogeului păcatelor oamenilor. Şi, pentru creştini, sfârşitul va fi o victorie, nu o înfrângere. De altfel, creştinii mărturisesc în Crez: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”. Acesta este duhul creştin, nu duhul de panică şi isterie tipic sectant…

O întrebare care i-a frământat pe mulţi oameni, de diferite religii, de-a lungul istoriei, a fost: „Când va veni sfârşitul lumii?”

La această întrebare, unii creştini răspund simplu – şi pe cât de simplu pe atât de greşit: „Nu ştim când va fi sfârşitul. Nici îngerii din cer nu ştiu, şi nici Hristos nu ştie. Sau nu ştia, înainte de Înviere…” Un astfel de răspuns este bazat pe cuvintele Mântuitorului: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei, 24, 35-36)

O explicaţie simplistă, care se regăseşte totuşi în unele cărţi de predici, spune că Hristos, ca om, nu ştia când va fi sfârşitul, dar, ca Dumnezeu, ştia. O astfel de explicaţie nu rezistă însă. În Hristos cele două firi – firea omenească şi firea dumnezeiască – sunt unite în chip „neîmpărţit şi nedespărţit”.

Şi a susţine că Hristos vorbea ca om, nu ca Dumnezeu-Om, înseamnă a nu înţelege că prin mărturia: „cuvintele Mele nu vor trece”, Se referea la învăţătura Sa dumnezeiască, pe care scurgerea timpului nu o va îngenunchea.

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care „din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii”, Cel „prin Care toate s-au făcut” – aşa cum mărturisim în Crez – cunoaşte toată istoria, până la sfârşitul lumii. Dacă nu ar cunoaşte sfârşitul lumii, ce Dumnezeu ar fi?

«Iar de ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl» (Matei, 24, 36). Când a spus ucenicilor că «nici îngerii», le-a închis gura, ca să nu mai caute să afle ceea ce nu ştiu nici îngerii; când a spus că «nici Fiul», îi opreşte nu numai să ştie, dar să şi cerceteze. Că aceasta a fost intenţia Domnului rostind aceste cuvinte se vede şi de acolo că le-a închis gura cu mai multă asprime după Înviere, când i-a văzut că sunt şi mai curioşi. Acum le-a mai vorbit de multe şi nenumărate semne ale venirii Lui; după Înviere însă le spune scurt «Nu este al vostru a şti anii sau vremurile» (Fapte, 1, 7) Apoi, ca apostolii să nu spună: «Suntem nedumeriţi, suntem dispreţuiţi, odată ce nu suntem vrednici să ştim nici lucrul acesta», Domnul continuă: «Pe care Tatăl le-a pus în a Sa stăpânire». Domnul ţinea mult să-i cinstească pe ucenici şi să nu le ascundă nimic; de aceea atribuie această cunoştinţă Tatălui Său. Fiul Îl ştie pe Tatăl tot aşa de bine cum şi Tatăl Îl ştie pe Fiul. Se poate, oare, să nu ştie ziua aceea? Mai mult! Duhul cercetează şi adâncurile lui Dumnezeu (I Cor 2, 10); se poate, oare, ca Fiul să nu ştie nici timpul judecăţii? Se poate, oare, ca Fiul să ştie cum trebuie să judece, se poate să ştie tainele fiecărui om şi să nu ştie ceea ce-i cu mult mai neînsemnat decât aceasta? Se poate, oare, să nu ştie ziua, odată ce «toate prin El s-au făcut şi fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut» (Ioan 1, 3)? Cel ce a făcut neamurile, a făcut negreşit şi anii; iar dacă a făcut anii, a făcut negreşit şi ziua aceea. Cum poate, dar, să nu ştie ziua pe care a făcut-o? (…) Apoi iarăşi, pentru ca ucenicii să nu-L mai întrebe, a adăugat: «Privegheaţi, deci, că nu ştiţi în care ceas vine Domnul vostru». N-a spus: «Nu ştiu», ci: «Nu ştiţi». Când era aproape să le spună ceasul venirii Sale, Hristos Se opreşte şi iarăşi îi îndepărtează de întrebare, pentru că vrea să-i facă să fie necontenit pregătiţi. Le spune: «Privegheaţi!», arătându-le că nu le spune ziua şi ceasul venirii Sale, tocmai pentru a priveghea.

«Aceea să cunoaşteţi, că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi, Fiul Omului va veni» (Matei 24, 43-44).

De aceea le spune să privegheze, ca să fie totdeauna gata; de aceea le spune: «Atunci va veni, când nu vă aşteptaţi»; voieşte să fie totdeauna gata de luptă, să fie totdeauna virtuoşi. Cu alte cuvinte spune aşa: «Dacă cei mai mulţi oameni ar şti când mor, negreşit că s-ar strădui în ceasul acela.»

Dar pentru ca oamenii să nu se străduiască numai pentru ziua aceea, Domnul nu spune nici ziua cea de obşte a sfârşitului lumii, nici ziua morţii fiecăruia, pentru că vrea ca oamenii să o aştepte totdeauna, pentru ca totdeauna să se străduiască. Aceasta e pricina că sfârşitul vieţii e necunoscut fiecăruia din noi” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, pp. 872-876).

Tâlcuirea făcută de Sfântul Ioan Gură de Aur este cât se poate de clară: Hristos ştia când va fi sfârşitul lumii, dar la fel de bine ştia că apostolilor nu le este de folos să cunoască exact când va avea loc.

De ce a procedat Hristos aşa şi nu altfel? Nu ne este de folos să ne punem astfel de întrebări. Nu ştim în ce fel ar fi fost afectat cursul istoriei dacă apostolii ar fi primit un răspuns precis la această întrebare.

Aici ne întâlnim cu problema preştiinţei lui Dumnezeu şi a libertăţii noastre. Dumnezeu ştie tot, dar această cunoaştere a Sa nu ne predestinează pe noi să o luăm într-o direcţie sau alta. Preştiinţa lui Dumnezeu nu manipulează darul libertăţii oamenilor. Poate că, dacă Hristos le-ar fi spus că lumea va ţine mai mult de două mii de ani, le-ar fi pus o povară grea. În realitate, Dumnezeu respectă libertatea oamenilor, chiar şi libertatea oamenilor de a face rău. Lumea nu era predestinată să ţină până în mileniul trei. S-ar fi putut sfârşi în secolul XX, sau chiar mai înainte, dacă apostazia şi desfrâul ar fi atins apogeul.

Până la urmă, istoria e un conflict între bine şi rău. Oamenii pot alege binele sau răul, adevărul sau minciuna, în măsura în care vor. Aşa cum nu există stavilă pe drumul sfinţirii omului, tot aşa nu există stavilă nici în cădere.

Dacă Hristos le-ar fi spus apostolilor ziua, anul sau chiar veacul sfârşitului, atunci preştiinţa Sa ar fi interferat cu libertatea lor. Atunci libertatea umană ar fi fost înlocuită cu predestinarea – nu în întregime, e adevărat, dar într-o măsură deloc neglijabilă.

Dacă noi credem că Hristos e Fiul lui Dumnezeu, Calea, Adevărul şi Viaţa, trebuie să credem şi că le-a dat apostolilor cele mai potrivite răspunsuri la întrebările care îi frământau. Dacă este aşa, nu ne este de niciun folos să iscodim care sunt cauzele pentru care nu le-a spus mai cu exactitate când va fi sfârşitul.

Teoria e simplă, cu toate acestea unii nu se lasă. Vor neapărat să ştie când va veni sfârşitul. Nu află aceasta din Sfânta Scriptură, nu o află din scrierile Sfinţilor Părinţi, şi atunci apelează la surse de informare îndoielnice, pseudo-creştine sau de-a dreptul păgâne. E, până la urmă, „libertatea” lor… De altfel, într-o lume în care mass-media spală cu dezinvoltură creierele oamenilor, când asistăm la o invazie a sub-culturii, nu e de mirare că unii oameni preferă să primească drept adevăr tot felul de minciuni.

Termenul grecesc apocalipsă înseamnă „descoperire”, „revelaţie”. Dumnezeu ne-a descoperit în cartea Apocalipsei semnele sfârşitului lumii şi ne-a arătat cum va fi a doua venire a lui Hristos. În loc să primească această revelaţie, oamenii îşi aleg apocalipse „după mintea lor”. Pun Adevărul pe patul lui Procust şi îl modifică aşa cum li se năzare.

Unii cântă manele, alţii trăiesc ascultând manele, iar alţii îşi manelizează întregul mod de a fi – modul de a crede în Dumnezeu, modul de a se raporta la viaţă, modul de a se raporta la ceilalţi. Astfel, unii acceptă să se lase manipulaţi de mass-media sau de filme precum Apocalipsa 2012. Merită sau nu să îţi furi singur căciula? Vom vorbi mai târziu. După anul 2012…

Ce se va întâmpla atunci? Vor apărea alţi profeţi, alte profeţii. Alte filme de succes, alte suflete manipulate. Pentru că oamenii nu se satură de minciuni. Codul lui Da Vinci, Evanghelia după Iuda, Apocalipsa din 2012 şi alte făcături similare au aterizat pe un teren propice. Aşa că, de tine depinde. Ce vrei să faci? Te laşi manipulat sau nu?…

Danion Vasile(preluat de pe  http://www.orthograffiti.ro/397/2012-%E2%80%93-apocalipsa-si-manelizarea-revelatiei/#more-397)

Categorii: Uncategorized | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „

  1. Ion

    Mda.. „Patimile” se concentreaza pe crucificarea si tortura lui Iisus. Noi trebuie sa retinem invataturile lui,modul de viata nu sa ne concentram atentia pe moartea lui. Sa zici ca Patimile a fost o exceptie cinematografica e ca si cum ai zice ca friday the 13th e tot la fel. Nu exista mai mult de 2 minute jumate in „Patimile” in care sa nu fie sange. E film facut pentru impresie nu pentru viata lui Iisus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: