Discutii duhovnicesti 21.02.2010: „Provocarile Ortodoxiei”

Este dureros ca s-a deformat intelesul Ortodoxiei, si de aceea am formulat tema pentru astazi “Provocarile Ortodoxiei”. Astfel s-a trasformat intelegerea Ortodoxiei la un sistem de principii morale cu tenta negativa ingradind fericirea acestei vieti, lucru care este total fals, ea nefiind numai o religie ci este dupa cum spune parintele Rafail Noica, insasi Viata, adica un mod de a fiinta in Adevar. Vorbind de provocarile ortodoxiei se pot spune multe intrucat fiecare element al acesteia poate fi o provocare. In primul rand Sfintele Taine ascund intr-insele o provocare aparte:

– Taina Sfantului Botez: este cea care il provoaca pe om sa moara pentru omul cel vechi si renasca la o noua viata cu totul superiora (biruitoare a mortii) , care sa-l poarte pe credincios pe culmi nebanuite. In afara Ortodoxiei o astfel de moarte si inviere este imposibil de trait.

– Taina Mirungerii: fiind taina prin care crestinul primeste puterea harului dumnezeiesc pentru a putea lupta impotriva puterilor intunericului. Avand aceasta pornire in suflet oamenii au deformat-o trasformandu-o inca din copilarie in tentatia jocurilor online pline de violenta. Lupta la care suntem provocati sa luam parte in ortodoxie, este lupta impotriva intunericului.

– Taina Sfintei Impartasanii: despre aceasta nici nu trebuie sa spun ceva, caci e de la sine inteles ca nu-i lucru mic sa Il primesti intru tine pe Cel ce tine toate in palma.

– Taina Cununiei(Taina iubirii): este chemarea de a pregusta bucuria Imparatiei lui Dumnezeu(Imparatia dragostei). De aceea la intemeierea acestei Taine cei care o primesc li se aseaza cununii pe cap, aratand ca au intrat in Taina Imparatiei lui Dumnezeu(Imparatie a dragostei), dar li se ia spre sfarsitul slujbei pentru a arata ca sunt datori sa lucreze la aceasta taina pana la desavarsirea ei.[…]

Spuneam ca orice element al ortodoxiei este o provocare si pentru faptul ca prin acestea omul poate cunoaste Harul Sfantului Duh, poate vedea slava Creatorului si Il poate cunoaste pe Dumnezeu intrucat harul este energie ce izvoreste din fiinta Sa. Trairea harului depaseste orice lucru din lumea decazuta in care se rezuma totul la ceea ce cade sub incidenta simturilor. Insa harul nu vine la tanarul care se „zbenguieste” in discoteca ci este necesar un efort si din partea omului pentru a porni in sufletul sau asemanarea cu Ziditorul. Astfel cu toate ca nu se primeste pentru vreun merit este nevoie totusi de o stare si o lupta pentru a il putea primi. Pentru a dobandi harul Sfantul Siluan ne arata o cale scurta si usoara:”Fii ascultator, infranat, nu osandi, pazeste mi9ntea si inima de gandurile cele rele si gandeste ca toti oamenii sunt buni si Domnul ii iubeste ”[…]

“Cocosul de la tara traieste intr-o mica ograda multumit de soarta lui. Dar vulturulk care zboara in inaltimi si vede de sus departarile azurii, cunoaste multe tari, a vazut paduri si campii, rauri si munti, mari si orase; daca insa ii tai aripile sa-l pui sa traiasca impreuna cu cocosul in ograda de la tara, cat de mult ii vor lipsi cerul albastru si stancile pustii!” Provocarea ortodoxiei este tocmai aceasta conditie a vulturului care depaseste conditia cocosului, adica lumea limitata a simturilor. Provocarea ortodoxiei este a invata sa traiesti in stare de har, de dragoste desavarsita, de bucurie nevestejita.[…]

(Intrebare): Aici ne incarcam duhovniceste dar cand mergem la scoala lucrurile sunt altcumva, parca am merge inr-un iad. Ce sa facem atunci? Ce sa le spunem?

Sfantul Siluan a primit un cuvant: “Tineti mintea in iad si nu deznadajdui”. Tocmai acolo, in “iad” trebuie sa ne sfintim. Daca incerci sa fugi din iadul de la scoala s-ar putea sa nimeresti in unul si mai cumplit.  Nu trebuie sa ducem o lupta de schimbare a celor din jur. Sfantul Serafim de Sarov spune: “Dobandeste pacea si mii de oameni se vor mantui”. Ceea ce avem de facut este sa ne sfintim pe noi. Ce-ar fi ca la scoala atunci cand imprejurarile iti permit, sa patrunzi in rugaciune incat sa se vada ca se inalta flacari in jurul tau(cu siguranta ca nu iti va mai nesocoti nimeni cuvintele).

(Intrebare): Porunca a doua este sa iubesti pe vrasmasi ca pe tine insuti. Daca noi nu ne iubim inseamna cum mai respectam porunca?

In ceea ce priveste acel dezgust pe care uneori il simtim pentru noi el nu inlatura iubirea. Parintele Sofronie Saharov vorbeste de o simtamant a crestinului care cunoaste harul ce ii aduce o durere profunda pentru starea in care se afla, ajungand sa traiasca o ura de sine. Acea ura defapt este o impotrivire fata de pornirile patimase fapt pe care parintele Sofronie o numeste “paradoxul sfantei uri”. Prin aceasta se inteleg cuvintele Mantuitorului: “Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu”(Luca 14,26). Starea aceasta de respingere fata de pornirile patimase numita “sfanta ura” nu e o lipsa a iubirii ci e un pas important in adevarata iubire, in realitate cel aflat in aceasta stare isi doreste totusi sa fie fericit si sa ajunga la un liman dorit. Sa iubesti pe apropele tau inseamna sa traiesti intru tine exact ca si cum ai fi in locul lui, adica sa-i impartasesti durerile si sa ii doresti ceea ce in fond si tu iti doresti: fericirea in Hristos, darul Sfantului Duh.

[…]

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: