DESPRE CINSTIREA DUMINICII

Sectarul: Voi, ortodocsilor impreuna cu toti episcopii si preotii vostri , ati facut o mare calcare de lege, inlocuind serbarea sambetei cu a duminicii si asa ati stricat Legea lui Dumnezeu si porunca pe care El a dat-o spre a se pazi serbarea sambetei pana in veac. Noi vedem ca Mantuitorul nu a venit sa strice Legea sau proorocii, ci sa o plineasca (Matei 5, 17). El a zis: Caci adevar graiesc voua: Inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate (Matei 5, 18). Iata deci ca si porunca sfintirii sambetei ramane in vigoare pentru totdeauna. Deci as vrea sa stiu in baza caror temeiuri biblice ati inlocuit voi serbarea sambetei cu a duminicii?
Preotul: Marturii si temeiuri biblice in privinta desfiintarii praznuirii sambetei si a serbarii Duminicii in locul ei, noi crestinii din Biserica Ortodoxa a lui Hristos avem numeroase, intre care sunt si cele ce urmeaza:
1. Sfanta Scriptura zice: si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, caci intru ea S-a odihnit de toata lucrarea Sa, pe care o zidise si o facuse (Fac. 2, 3). Dar aici nu se spune nimic despre om si ca Dumnezeu ar fi poruncit omului, pe care il zidise numai cu o zi inainte (Fac. 1, 26), ca si el sa se odihneasca in ziua a saptea.
2. Omul creat de Dumnezeu in ziua a sasea (Fac. 1, 31) a fost asezat de Creatorul sau in gradina Edenului, ca sa o lucreze si sa o pazeasca (Fac. 2, 15). Deci nici dupa asezarea primilor oameni in rai, nu li s-a dat porunca sa serbeze ei ziua a saptea.
3. Singura porunca pe care au primit-o Adam si Eva de la Dumnezeu dupa asezarea in rai a fost aceea de a nu manca din pomul cunostintei binelui si al raului (Fac. 2, 17).
4. Chiar dupa greseala primilor oameni si izgonirea lor din rai pe pamant, nu au primit nici o porunca de la Dumnezeu cu privire la serbarea zilei a saptea, ci li s-a zis: Cu multa truda sa-ti scoti hrana dintr-insul (din pamant) in toate zilele vietii tale (Fac. 3, 17).
5. Scriptura ne arata ca Dumnezeu S-a odihnit de toata lucrarea Sa a saptea zi. Dar cum se numea acea zi nu ni se spune. Oare este ziua a saptea tot una cu sabatul? Sa fi fost si atunci numarul zilelor saptamanii in asa fel ca ziua a saptea sa fi corespuns cu sambata de azi? Nu stim. Iata intrebari la care nici un sabatist nu poate da un raspuns concret.
6. Se spune undeva in Biblie cum se numarau zilele atunci si cum se numeau ele? Sau cel putin gasim in Sfanta Scriptura mentionat la acea data numele de sabat, atat de scump adventistilor si celorlalti sambatari? Pot ei sa ne arate in Sfanta Scriptura unde este scris ca pe atunci ziua a saptea se chema sabat? Noi vedem ca pe atunci Sfanta Scriptura le numeste zi una , ziua a doua , ziua a treia , ziua a patra , ziua a cincea , ziua a sasea , ziua a saptea (Fac. 1, 1 31; 2, 3 4). Dar cum se chemau acele zile pe atunci cine stie?
7. Asadar vedem ca sambata, ca zi de odihna, nu isi are originea nici in rai, si nici nu a fost data ca zi de odihna primilor oameni, cand au fost izgoniti din rai pe pamant, ci abia dupa circa 2500 de ani incepe a se pomeni in Sfanta Scriptura numele ei, iar dupa unii din hronografi, inca mult mai tarziu .
8. Date hotaratoare asupra felului de praznuire a vreunei zile pe acea vreme nu avem si nici care zi anume era praznuita, nicaieri nu avem mentionat in Biblie.
9. Nu este nimic adevarat in ceea ce sustineti voi, sectarii sambatari, ca Avraam ar fi fost binecuvantat de Dumnezeu pentru ca a pazit poruncile Lui, intre care si porunca Sabatului. Sfanta Scriptura scrie ca Avraam a tinut legile si poruncile lui Dumnezeu (Fac. 26, 5 7), dar ca a primit porunca sa tina sabatul nicaieri nu se scrie in Biblie.
10. Se poate vedea din Sfanta Scriptura care au fost poruncile pe care le-a primit si le-a respectat Avraam. Ele sunt acestea:
a) Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino in tara pe care ti-o voi arata (Fac. 12, 1).
b) Acesta este legamantul Meu pe care sa-l pazesti intre Mine si tine si samanta ta dupa tine; tot ce este parte barbateasca intre voi sa fie taiat imprejur (Fac. 17, 10).
c) Sa nu te mahnesti de cuvintele acestea din pricina copilului si din pricina roabei tale. Fa Sarei tot ce cere (Fac. 21, 12), adica sa izgoneasca pe roaba Agar si fiul ei.
d) Ia pe fiul tau, pe Isaac, pe singurul tau fiu, pe care il iubesti, si du-te in pamantul Moria si adu-l acolo ardere de tot pe un munte pe care ti-l voi spune (Fac. 22, 2).
11. In cartea Facerii (Genezei) nu se gaseste niciodata intrebuintat cuvantul sabat .
12. Dumnezeu n-a dat nici o porunca de a serba sambata lui Adam si nici vreunui patriarh, pana la chemarea lui Moise.
13. Primul loc, unde se pomeneste intaia oara despre sabat in Sfanta Scriptura ca zi de odihna, este de abia la Iesire (Exod), din momentul cand Moise vorbeste poporului in pustia Sin, zicand: Iata ce a zis Domnul: Maine e odihna, odihna cea sfanta in cinstea Domnului; ce trebuie copt coaceti, ce trebuie fiert, fierbeti astazi, si ce va ramane, pastrati pe a doua zi! (Ies. 16, 23).
14. Ceea ce scrie in Decalog la porunca a patra: Adu-ti aminte (Ies. 20, 8) nu se refera la vreo porunca despre sabat data de Dumnezeu lui Avraam mai inainte, ci la porunca data de Dumnezeu prin Moise, in pustia Sin, cand Moise le-a spus sa nu adune mana in ziua sambetei (Ies. 16, 26 31). Deci aceasta porunca o primise mai inainte de a primi tablele Legii si aici in porunca a patra numai le aduce aminte de ea.
15. De aceea, porunca a patra a Decalogului incepe cu cuvintele: Adu-ti aminte , adica tine minte porunca pe care ti-am dat-o putin mai inainte in pustia Sin.
16. Porunca serbarii sabatului a fost data de Dumnezeu prin Moise numai pentru poporul lui Israel ca legamant necurmat intre El si poporul ales si nicidecum nu s-a dat pentru toate neamurile (Ies. 20, 2; Lev. 11, 45; Num. 15, 41; Ies. 16, 28; 23, 16 17).
17. Acest legamant al lui Dumnezeu cu poporul Israel era o aducere aminte de robia egipteana din care Dumnezeu scosese pe israeliti, poruncindu-le ca spre amintire sa tina sabatul ca zi de odihna (Ies. 31, 16 17).
Iata ce zice Domnul in aceasta privinta: Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamantul Egiptului si te-a scos Domnul Dumnezeu de acolo cu mana tare si cu brat inalt; pentru aceea ti-a poruncit tie Domnul Dumnezeul tau sa pazesti ziua odihnei si sa o pazesti cu sfintenie (Deut. 5, 15). Iata deci clar si prealuminat aratat in Sfanta Scriptura motivul pentru care s-a dat poporului Israel sa tina sambata si nu la toate popoarele, cum rau intelegeti voi, sambatarilor rataciti.
18. Sabatul este un semn vizibil intre Dumnezeu si copiii lui Israel: si a mai vorbit Domnul cu Moise si i-a zis: Spune copiilor lui Israel asa: Bagati de seama sa paziti zilele Mele de odihna, caci acestea sunt semn intre Mine si voi din neam in neam, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul, Cel ce va sfinteste (Ies. 31, 13, 16 17).
Asadar asculta omule si intelege, ca sabatul a fost un semn si un legamant numai intre Dumnezeu si poporul Sau Israel si nicidecum intre Dumnezeu si toate popoarele lumii, asa cum vi se pare voua.
19. Tot la fel adevereste acest lucru si marele prooroc al lui Dumnezeu Iezechiel, zicand: Asa vorbeste Domnul… Le-am dat zilele Mele de odihna, ca sa fie ca un semn intre Mine si ei, ca sa stie ca Eu sunt Domnul care sfintesc (Iez. 20, 12).
20. Sabatul, ca si intreaga Lege Veche, sunt date numai evreilor, iar nu si neamurilor celorlalte. Acest lucru il arata conducatorii poporului Israel, cu ocazia rezidirii Ierusalimului, cand cei straini de neamul lor, au venit dupa intoarcerea din robie la ei, cerandu-le voie sa zideasca si ei la templul Domnului, prin cuvintele: Sa zidim impreuna cu voi, caci si noi chemam, ca si voi, pe Domnul vostru si ii aducem jertfe din vremea lui Asarhadon, care ne-a adus aici (Ezd. 4, 2). La aceste cuvinte, trimisii neamurilor au primit un raspuns clar si categoric prin gura lui Neemia: Dumnezeu cerurilor, Acela ne va ajuta noua si noi, slugile Lui, vom zidi, iar voua nu este parte, nici drept, nici aducere aminte in Ierusalim (Neem. 2, 19 20; Ezd. 4, 3).
21. Cu toate ca cei ce voiau sa zideasca la Templu erau straini numai ca neam, nu si ca religie, fiindca ei se inchinau, dupa cum insisi marturisesc, aceluiasi Dumnezeu, si aduceau si jertfe, totusi nu sunt primiti. De ce? Pentru ca lor nu este parte, nici drept si nici aducere aminte in Ierusalim.
22. Cuvintele lui Neemia aducere aminte se refera la porunca a patra din Decalog adica la sabat caci prin aceste cuvinte Adu-ti aminte se incepe aceasta porunca in doua locuri din Sfanta Scriptura, referitoare la tinerea sabatului (Ies. 20, 8; Deut. 5, 15). Asadar cuvantul Adu-ti aminte se refera la legamantul sabatului, pe care l-a facut Dumnezeu cu poporul evreu, cand l-a scos din Egipt.
Celelalte neamuri nu au acest legamant pentru ca ele n-au fost scoase din robia egipteana si prin urmare n-au a-si aduce aminte de acea suferinta (Deut. 5, 15).
23. Desi dupa plecarea evreilor in robia babilonica, neamurile care au venit in Palestina si le-au ocupat locul, amestecandu-se cu evreii ramasi, au crezut in Dumnezeul lor, aceasta credinta nu i-a putut insa face partasi la istoria poporului ales si la Legamantul lui cu Dumnezeu: sabatul. De aceea sunt respinsi de la zidirea Templului si a Ierusalimului, spunandu-li-se ca lor nu este aducere aminte (Neem. 2, 19 20).
24. Cu alte cuvinte, sabatul este sarbatoare evreiasca si nu se transmite altor popoare, chiar daca cred in Dumnezeul lor. Acesta este un adevar care se vede clar atat in Vechiul, cat si in Noul Testament, ca zice marele Apostol Pavel: Trecut-a umbra Legii, si darul a venit (Evrei 10, 1).
25. Porunca serbarii sabatului facand parte din Lege, are durata egala cu a Legii. Ori Legea a fost data pentru un timp limitat …pana cand avea sa vina Urmasul, Caruia I S-a dat fagaduinta (Gal. 3, 19).
26. Marele Apostol Pavel aratand ca Legea cea Noua a inlocuit pe cea Veche, socoteste blestemati pe toti care se mai bizuiesc pe faptele Legii, zicand: Caci toti cati sunt din faptele Legii sub blestem sunt, ca scris este: «Blestemat este oricine nu staruie intru toate cele scrise in cartea Legii, ca sa le faca». Iar acum ca, prin Lege, nu se indrepteaza nimeni inaintea lui Dumnezeu este lucru lamurit, deoarece «dreptul din credinta va fi viu». Legea insa nu este din credinta, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele. Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-se pentru noi blestem; pentru ca scris este: «Blestemat este tot cel spanzurat pe lemn» (Gal. 3, 10 13).
si iarasi zice: Caci, eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc lui Dumnezeu… nu lepad harul lui Dumnezeu; caci daca dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit in zadar (Gal. 2, 19 21).
27. Incetarea Legii Vechi la venirea celei Noi a fost proorocita de prooroci: Marele Prooroc a lui Dumnezeu Ieremia asa zice in aceasta privinta: Iata vin zile, zice Domnul, cand voi incheia cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda legamant nou. Insa nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor in ziua cand i-am luat de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului. Acel legamant ei l-au calcat, desi Eu am ramas in legatura cu ei, zice Domnul. Dar iata legamantul pe care-l voi incheia cu casa lui Israel, dupa zilele acelea, zice Domnul: Voi pune legea Mea inauntrul lor si pe inimile lor voi scrie si le voi fi Dumnezeu, iar ei Imi vor fi popor (Ier. 31, 31 33).
28. Se naste intrebarea: Care legamant va fi inlocuit? Proorocul Ieremia ne raspunde: Legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor, in ziua cand i-am luat de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului (Ier. 31, 32).
29. In ce consta acest legamant ne arata Proorocul Moise la Deuteronom, zicand: Domnul Dumnezeul vostru a incheiat cu voi legamant in Horeb (5, 2). Nu cu parintii nostri a incheiat Domnul legamantul acesta, ci cu noi, cei care suntem toti vii astazi aici… (5, 3). Eu am stat atunci intre Domnul si voi… (5, 5) El a zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-am scos din pamantul Egiptului, din casa robiei… (5, 6) Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare catre toata adunarea voastra, pe munte, din mijlocul focului, al norului, al intunericului si al furtunii, fara sa adauge ceva. si le-a scris pe doua table de piatra si mi le-a dat mie… (5, 22). Deci dandu-se la o parte si inlocuindu-se legamantul acesta Vechi, de la sine cade si sambata semnul acestui legamant .
Sectarul: Noi credem ca cele zece porunci ale Legii Divine sunt porunci impuse fiecarui om, fiind date fiecaruia prin cunostinta deoarece pretentiile lui Dumnezeu impuse oamenilor au fost aceleasi in toate timpurile. Noi credem ca Legea divina a fost intiparita in inima primilor oameni (Osea 6, 7), a fost scrisa si promulgata pe Sinai si pusa in chivotul asezamantului (Deut. 10, 1 5; Evrei 9, 4) si ca departe de a fi fost desfiintata vreodata desfiintata Legea, a fost implinita si preamarita mai presus de orice chiar, de catre Iisus Hristos (Matei 5, 17; 12, 12; Isaia 42, 1 21 s.a.).
Aceasta Lege divina este vesnica voire a lui Dumnezeu, deci de un caracter vesnic, neschimbabil, ca si Dumnezeu, fiind o copie fidela dupa tablele adevarate care exista in chivotul Legii din sanctuarul ceresc, chivot care de aceea se numeste chivotul asezamantului din templul Sau (Apoc. 11, 19). Noi credem ca Legea ceremoniala a lui Moise din Vechiul Asezamant adica poruncile relative la jertfe, la ceremoniile levitice, la templu, etc., ce preinchipuiau lucrarea lui Hristos , fiind un simbol, adica umbra celor viitoare, a incetat din momentul in care Iisus, trupul, implinirea, a fost rastignit pe lemn (Evrei 10, 1 10; 8, 5; 9, 24 26; Col. 2, 14 17). Deci acestea sunt lucruri pe care nu trebuie sa le mai tina Biserica Noului Testament .
Preotul: Cat de neintemeiata este aceasta impartire a Legii ce o faceti voi, sectarilor sambatari! Voi vazand adevarurile scripturistice aratate in cele de mai sus, alergati la aceasta stratagema de a imparti Legea in cele 10 porunci, sau Legea divina si Legea ceremoniala a lui Moise. si cat de mult gresiti si va inselati si in aceasta privinta, ciopartind Sfanta Scriptura dupa bunul vostru plac spre a sustine ratacirile in care ati cazut. Dar in cele ce urmeaza se va da pe fata si aceasta ratacire a voastra:
30. Noi vedem ca cele zece porunci au fost date de Dumnezeu pe Muntele Sinai in auzul intregului popor, care nu avea voie insa sa se apropie de munte. Dar Dumnezeu a vorbit poporului nu ca un om, sau chiar ca Moise, ci ca un Dumnezeu in toata marirea Sa, lucru ce a spaimantat mult pe popor, si tot poporul a auzit tunetele si fulgerele si sunetul trambitelor si a vazut flacarile muntelui care fumega. La privelistea aceasta tot poporul s-a dat inapoi si a stat departe temandu-se. Ei au zis lui Moise: Vorbeste-ne tu insuti si te vom asculta; dar sa nu mai vorbeasca Dumnezeu, ca sa nu murim (Ies. 20, 19). La aceste cuvinte rostite de popor, Domnul a zis lui Moise: Am auzit cuvintele poporului acestuia, pe care le-au grait catre tine, si tot ce-au grait este bine… Du-te si le spune: Intoarceti-va in corturile voastre! Iar tu ramai aici cu Mine, si-ti voi spune toate poruncile, hotararile si legile, pe care trebuie sa-i inveti sa le implineasca in tara pe care le-o dau Eu in stapanire (Deut. 5, 28 31).
Iata deci motivul pentru care Dumnezeu nu a dat poporului toate poruncile, legile si randuielile: spaima, tunetele, fulgerele, sunetul trambitelor, flacarile muntelui si teama de moarte. Dar e bine sa luati aminte voi, sectarilor sambatari, si sa intelegeti ca toata Legea a fost data de Dumnezeu mai intai verbal fie direct de la El, fie prin Moise si abia mai tarziu a scris pe cele doua table de piatra cele zece porunci. si sa mai tineti minte ca pentru poporul evreu toate poruncile date de Dumnezeu prin cuvant, aveau aceiasi putere si obligatie de a fi indeplinite ca si cele ce mai tarziu s-au scris pe table. Astfel vedem ca cel ce nu se taia imprejur se pedepsea cu moartea, desi porunca taierii imprejur nu se cuprindea in cele zece porunci ce au fost scrise pe tablele de piatra, deoarece fusese data mai inainte de acestea lui Avraam (Fac. 17, 14). Chiar si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a respectat aceasta porunca si a fost supus ei (Luca 2, 21).
Deci intelegeti ca Sfanta Traditie este temelia atat a Vechiului, cat si a Noului Asezamant, caci dupa cum vedeti, mai intai prin grai viu s-a dat Legea si poruncile si abia apoi s-a scris. si nicidecum nu se poate a imparti Legea in doua asa cum vi se pare voua , deoarece toate poruncile, legile si randuielile date de Dumnezeu prin Moise, nu sunt ale lui Moise, ci ale lui Dumnezeu. Moise este numai un scriitor al Legii si un mijlocitor (Ioan 7, 22; Gal. 3, 19), dar Dumnezeu este Cel care a poruncit prin Moise (Neem. 8, 14).
Legea nu este a lui Moise, ci a lui Dumnezeu (Dan. 6, 6; Rom. 7, 22) si este data de Dumnezeu prin mijlocirea ingerilor (Fapte 7, 53) si a lui Moise (Neem. 8, 14). Deci nu exista dupa cum credeti voi doua legi: una divina si alta ceremoniala, a lui Moise, care nu ar fi de la Dumnezeu, caci toate poruncile, legile si randuielile levitice sau dat de Dumnezeu prin Moise si nu de Moise fara Dumnezeu (III Regi 2, 3; Neem. 8, 1). Moise este robul lui Dumnezeu din casa lui Dumnezeu (Num. 12, 7), dar nu este robul mai mare decat stapanul sau, nici solul mai mare decat cel ce l-a trimis pe el (Ioan 13, 16).

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: