Din insuflarea dragostei dumnezeieşti…

Rugaciunea-inimii

” Rugăciunea este o luptă. Ea întăreşte războiul credinciosului împotriva diavolului, dar şi în sine este o luptă dureroasă. Toată strădania noastră trebuie să fie pentru a ne aduna mintea pe cuvintele Rugăciunii lui Iisus.                  Mintea  trebuie să se facă surdă şi mută la orice gând , bun sau rău, pe care ni-l aduce cel viclean.

Nu avem voie să ascultăm gândurile ce vin din afară sau să le răspundem. Trebuie să le nesocotim cu totul şi să nu vorbim cu ele. Ar trebui, aşadar, să căutăm cu orice chip muţenia deplină a minţii noastre, pentru că numai prin această lucrare ne putem păzi sufletul în pace, încât rugăciunea lui Iisus să poată cu adevărat lucra.

Se ştie că gândurile înaintează din minte în inimă, tulburând-o. Mintea tulburată tulbură şi inima.

Aşa cum vântul stârneşte valuri pe mare, la fel şi vântul gândurilor ridică în suflet valuri. De aceea, la rugăciune este nevoie de atenţie. Pentru aceasta, Părinţii învaţă totodată despre rugăciune şi despre trezvie.

Trezvia ţine mintea într-o stare de priveghere şi pregătire neîncetată, iar rugăciunea aduce peste ea har dumnezeiesc. …

Înainte de a începe sfânta lucrare a Rugăciunii lui Iisus, să ne amintim că, pe când ne rugăm, se cere de la noi dorinţă fierbinte, stăruinţă în nădejde, multă râvnă şi îndelungă răbdare, dimpreună cu credinţa în dragostea lui Dumnezeu. Să începem cu ” Binecuvântat este Dumnezeul nostru…” . Rostim „Împărate ceresc…,” Trisaghionul, apoi Psalmul 50, psalmul de umilinţă, cu pocăinţă şi părere de rău, urmat îndată de „Crez”.

După aceea, să ne străduim a ne aduna mintea cu ajutorul tăcerii şi liniştii. Să ne încălzim mintea cu felurite gânduri lipsite de închipuire (cugetare la iad, la Rai şi la păcătoşenia noastră)… şi abia după ce ni s-a încălzit      – poate după ce am vărsat şi lacrimi  – să începem Rugăciunea lui Iisus.

Să rostim cuvintele încet şi să încercăm a ne împiedica mintea să fugă. Cuvintele trebuie să vină unul după altul, fără ivirea altor gânduri şi întâmplări. După „miluieşte-mă” trebuie să spunem îndată „Doamne Iisuse Hristoase,”, pentru a ridica un zid care să împiedice pătrunderea diavolului.

Trebuie să ştii că diavolul va încerca cu orice preţ să spargă unitatea cuvintelor şi să pătrundă în minte şi în inimă. Va încerca să facă măcar o deschizătură pentru a putea arunca înlăuntru un gând care să zădărnicească toată această sfântă străduinţă. Nu trebuie să-l lăsăm să intre. Putem rosti Rugăciunea lui Iisus cu glas tare, încât să audă şi urechile  –  aceasta ajută mintea să se adune mai mult.

O altă cale este să spunem rugăciunea in minte şi în inimă foarte încet, să stăm puţin după „miluieşte-mă” până ce atenţia noastră începe să slăbească şi să o luăm din nou de la capăt.

Dacă ne gândim la păcătoşenia noastră în vreme ce ne încălzim inima, Părinţii ne sfătuiesc să adăugăm cuvântul „păcătos” : „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine , păcătosul”. Cuvântul ar trebui apăsat, pentru a-l simţi mai bine .

Totuşi, pentru că mintea poate obosi dacă rosteşte Rugăciunea lui Iisus în întregime, o putem scurta: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă,” sau „Doamne, miluieşte-mă,” sau „Doamne Iisuse”.

Pe măsură ce creştinul sporeşte în lucrarea Rugăciunii lui Iisus , va putea împuţina cuvintele. Va putea  chiar stărui, uneori, pe cuvântul „Iisus”, rostit repetat („Iisuse, Iisuse, Iisuse, Iisuse al meu”) –  valuri de linişte şi bucurie pot răsări dintr-însul!

Ar trebui să păstreze această dulceaţă şi să nu înceteze rugăciunea, chiar dacă rânduiala lui obişnuită de rugăciune s-a încheiat. Omul trebuie sa sporească şi să păzească această căldură a inimii sale, şi să se folosească de acest dar al lui Dumnezeu! Pentru că este un mare dar pe care Dumnezeu i-l trimite de sus.

Dacă cineva vrea să petreacă toată ziua în rugăciune, atunci să urmeze sfaturile Sfinţilor Părinţi : un ceas să se roage, un ceas să citească, apoi să petreacă alt ceas în rugăciune. Ar mai trebui să încerce să rostească Rugăciunea lui Iisus şi atunci când lucrează cu mâinile. …

Din multe pricini, apar zile şi ceasuri sterpe, care îngreuiază lucrarea rugăciunii minţii.  …

Mai întâi cu niciun chip nu trebuie să ne pierdem curajul. Mai apoi, trebuie să ne rugăm în aceste ceasuri mai ales cu buzele. …

Când ne dăm seama că mintea noastră este neîncetat tulburată şi împrăştiată, trebuie să cerem ajutor de la Dumnezeu. Când vârtejul gândurilor şi oboselii ne cuprinde, ar trebui să facem şi noi precum Apostolul Petru care, văzând vântul pternic şi începând să se scufunde, a strigat „Doamne, mântuieşte-mă!” (Mat.14,30), iar ce i s-a întâmplat lui, ni se va întâmpla şi nouă :  ” Şi îndată Iisus , întinzând mâna, l-au apucat pre dânsul.” (Mat.14,31). Adică, după o rugăciune arzătoare , cu ajutorul lui Dumnezeu, toate aceste imagini ce vin să ne tulbure mintea vor fi îndepărtate, mistuite nevăzut în flăcări, prin numele lui Hristos.  …

Împotrivirea noastră trebuie să fie la fel de puternică ca şi atacul celui vicelan. …

Când diavolul vede că ne rugăm şi încercăm să ne ţinem mintea neclintită asupra Rugăciunii lui Iisus, întrebuinţează orice mijloc ca să ne tulbure. Se foloseşte de orice, îndeosebi de gânduri legate de lucrurile care ne afectează mai mult . Loveşte punctul ce mai sensibil, locul care ne doare mai tare. Omului iubitor de plăceri îi strecoară gânduri de voluptate, celui iubitor de arginţi îi aduce gânduri de zgârcenie, ambiţiosului gânduri de mărire. De aceea, din gândurile care ne vin îndeobşte în timpul rugăciunii ne putem da seama care sunt punctele noastre slabe, putem vedea necurăţiile dinlăuntrul nostru, existenţa patimilor – astfel, ne putem îndrepta atenţia şi străduinţa intr-acolo. …  ”

Frânturi de înţelepciune extrase din cartea: „O noapte în pustia Sfântului Munte  – autor Mitropolitul Ierothei Vlahos”

Mult folos duhovnicesc!

Doamne ajută!

 

 

 

 

Categorii: Uncategorized | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „Din insuflarea dragostei dumnezeieşti…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: