Filocalia sau iubirea frumuseţii spirituale

2809201310024

Amintirea de Dumnezeu

*Adu-ţi aminte de Dumnezeu în toată vremea şi-şi va aduce şi El aminte când vei cădea în cele rele(Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă).

*Dacă vrei să-ţi aminteşti neîncetat de Dumnezeu, nu respinge necazurile ca nedrepte, ci rabdă-le ca pe unele ce vin după dreptate. Căci răbdarea lor trezeşte şi înviorează amintirea prin fiecare întâmplare. Iar respingerea lor micşorează durerea şi osteneala spirtuală a inimii şi prin aceasta produce uitarea(Marcu Ascetul, Despre cei ce-şi închipuie că se îndreptează prein fapte,113).

Amintirea morţii

*Cel ce are moartea aproape în aşteptarea lui nu păcătuieşte mult. Dar cel ce o aşteaptă după mult timp, se va împleti în multe păcate(Isaia Pustnicul, 29 de cuvinte XVI,6).

*Aşezându-te în chilia ta, adună-ţi mintea şi gândeşte-te la ceasul morţii. Priveşte atunci la moartea trupului şi înţelege întâmplarea, ia-ţi osteneala şi dispreţuieşte lumea aceasta, atât a plăcerii, cât şi a străduinţei, ca să poţi să rămâi nestrămutat în aceeaşi hotărâre a liniştii şi să nu slăbeşti. Mută-ţi gândul şi la starea cea din iad, gândeşte-te cum se chinuiesc sufletele  acolo, în ce tăcere prea amară? Sau în ce cumplită suspinare? În ce mare spaimă şi frământare? Sau în ce aşteptare? Gândeşte-te la durerea sufletului cea neîncetată, la lacrimile sufleteşti fără sfârşit. Mută-ţi apoi gândul la ziua Învierii şi la înfăţişarea înaintea lui Dumnezeu, închipuieşte-ţi scaunul acela înfricoşat şi cutremurător. Adu la mijloc cele ce aşteaptă pe păcătoşi: Ruşinea înaintea lui Dumnezeu, a lui Hristos Însuşi, a îngerilor, a Arhanghelilor, a Stăpâniilor şi a tuturor oamenilor, toate muncile, focul cel veşnic, viermele cel neadormit, şarpele cel mare, întunericul şi peste toate acestea plângerea şi scrâşnirea dinţilor, spaimele, chinurile. Gândeşte-te şi la bunătăţile ce-i aşteaptă pe drepţi: îndrăznirea cea către Dumnezeu Tatăl şi către Iisus Hristos, către îngeri, Arhangheli, Stăpânii, împreună cu tot poporul Împărăţiei şi cu darurile ei: bucuria şi fericirea. Adu în tine amintirea acestora amândouă şi plângi şi suspină pentru soarta păcătoşilor, îmbracă vederea ta cu lacrimi de frică să nu fii şi tu printre dânşii. Iar de bunătăţile ce aşteaptă pe drepţi bucură-te şi te veseleşte. Sârguieşte-te să te învredniceşti de partea acestora şi să te izbăveşti de osânda acelora. Să nu uiţi de acestea, fie că te afli în chilie, fie afară şi nicidecum să nu lepezi pomenirea aceasta dinaintea ta, ca cel puţin printr-aceasta să scapi de gândurile spurcate şi păgubitoare(Evagrie Monahul, Schiţă monhicească, 9).

*Iar în urma tuturor, având în fiecare zi în faţă icoana morţii, care nu ştim când va veni, sa ne păzim pe noi înşine de mânie şi să ştim că n-avem folos  nici de neprihănire, nici de lapădarea de cele pământeşti, nici de posturi şi de privegheri, căci de vom fi stăpâniţi de mânie şi de ură, vinovaţi vom fi judecăţii(Sf. Ioan Casian, Despre cele opt gânduri ale răutăţii, IV, Despre mânie).

Amintirea păcatelor

*Sunt multe lucrările minţii, care pot să ne aducă darul bun al smeritei cugetări, dacă vom fi cu grijă la mântuirea noastră. De pildă, amintirea păcatelor cu cuvântul, cu fapta, şi cu gândul şi alte multe ajută la sporirea smeritei cugetări, dacă sunt adunate în contemplaţie(Isihie Sinaitul, Cuvânt despre trezvie şi virtute, I, 64).

*Căci sufletul, îndurerat de întâmplări triste şi străpuns de amintirea păcatelor de mai înainte, se face mort pentru lume şi lumea se face moartă pentru el, adică patimile trupului se fac nelucrătoare, precum şi omul pentru patimi. Fiindcă omul care s-a lepădat de lume s-a lipit de Hristos şi se îndeletniceşte cu liniştirea, iubeşte pe Dumnezeu, păzeşte chipul şi îmbogăţeşte asemănarea.(Despre Avva Filimon. Cuvânt foarte folsitor, 21).

*Vrăjmaşul vieţii noastre, diavolul, micşorează păcatele noastre prin multe gânduri, şi adeseori le acoperă cu uitarea, ca micşorându-ne greşelile să nu ne mai gândim la plânsul pentru greşeli. Noi însă, fraţilor, să nu uităm de greşelile noastre, chiar dacă ni se pare că prin pocăinţă ni s-au iertat. Ci să ne amintim necontenit de păcate şi să nu încetăm a plânge pentru ele; ca să câştigăm smerenia ca soţie bună şi să scăpăm de cursele slavei deşarte şi ale mândriei(Sf. Teodor al Edesei, Una sută capete foarte folositoare, 72)

Defăimarea de sine

*Dar când ne smerim, Domnul îi zădărniceşte lucrarea(celui rău). Deci să ne defăimăm totdeauna pe noi înşine. Căci în aceasta stă biruinţa. Cât despre gândul de a pleca în pustie, părinţii au spus că sunt trei lucruri de preţ şi dacă cineva le păzeşte pe ele poate vieţui şi în mijlocul oamenilor şi în pustie şi oriunde s-ar întâmpla: să se defăimeze pe sine însuşi, să-şi arunce voinţa sa la spate şi să se aştearnă la picioarele a toată făptura. Să mai ştie iubirea ta că toată lupta diavolului este să ne despartă pe unii de alţii. Căci vede împlinită cu adevărat la noi Scriptura: ” Fratele ajutat de frate e ca o cetate întărită şi înconjurată de ziduri”(Proverbe 18,19)(Varsanufie şi Ioan, Scrieri duhovniceşti, 69).

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
şi altele asemenea .

Culese din cartea cu titlul: „Maxime şi cugetări filocalice”- Protosinghel Teodosie Paraschiv, apărută la Editura Adenium – o carte foarte folositoare, datorită felului în care este structurată, ce nu ar trebui să lipsească din biblioteca noastră.
Chiar dacă, învăţătura acestor scrieri face referire la monahi, se adresează totuşi, în mare măsură, fiecărui creştin.

Mult folos duhovnicesc!

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: