SFÂNTUL MUNTE ATHOS

„Muntele Athos a început să fie un loc de retragere pentru călugări înca din timpul ultimelor persecuții romane împotriva creștinilor, iar în anul 726 când a fost dat primul edict împotriva icoanelor și până în anul 843, un însemnat număr de călugări de pe întreg teritoriul bizantin a venit la Muntele Athos. Ei au dus aici acte, documente, sfinte moaște, obiecte de artă, numeroase icoane. Din această perioadă au început să se zidească și primele „lavre” athonite. ……………………………………………………………………………………………….

La granița dintre Muntele Athos și Grecia se află gard de sârmă, care are din loc în loc panouri metalice pe care este scris „avaton-ul”, adică interdicția accesului femeilor pe teritoriul republicii monahale. Acest act este semnat de toți marii stareți ai mănăstirilor athonite de astăzi. ”

De prezența noastră în Sfântul Munte, am fost învredniciți de către Bunul Dumnezeu în perioada 19 Mai – 23 Mai. Am plecat din Slatina , spre Sfântul Munte în ziua de Duminica pe la ora 22:00.

Luni dimineața am ajuns în Bulgaria și ne-am oprit la Mănăstirea Rila, la o altitudine de 1147 de metri deasupra nivelului mării, în valea Râului Rilska, la 117 kilometri mai la sud de capitala Sofia, unde ne-am închinat la moaștele întregi ale Sfântului Ioan de Rila.

Ne-am îndreptat apoi spre Tesalonic, unde ne-am închinat la Sfintele Moaște ale Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie.

Ajungând la portul Ierissos,  un port important al nordului Mării Egee,  aflat în partea de nord a peninsulei Halkidiki, într-un golfuleţ plasat la începutul braţului Agio Oros, ne-am pregătit sacii de dormit și ne-am petrecut noaptea în mijlocul naturii, luând a doua zi – marți, vaporul ce avea ca destinație  Sfântul Munte.

Prima oprire: Mănăstirea Hilandar, înființată în anul 1198, de către domnitorul sârb Ștefan Nemanja, care a și intrat, mai apoi, în obștea acesteia, cu numele de Simeon, împreună cu fiul sau, Sava.   Mănăstirea sârbilor este a patra din Sfântul Munte, după mănăstirile Marea Lavra, Vatoped si Iviron, ea fiind așezată în partea cea mai nordică a peninsulei athonite. În Mănăstirea Hilandar am rămas peste noapte, având astfel marea bucurie, de a participa la slujbele de Vecernie și Sfânta Litughie.

Următoarea oprire ar fi trebuit să fie Schitul Românesc Sfântul Ipatie,  episcop al Gangrelor din Paflagonia – Asia Mică, unul dintre cei 318 părinți de la Sinodul I de la Niceea, cel care l-a salutat pe episcopul Teofil al Tomisului din Dacia, azi Constanța, însă după 20 de km de mers pe jos am ajuns la Mănăstirea Vatopedu, unde într-un final am fost cazați.

Mănăstirea Vatopedu este una dintre cele mai mari și importante mănăstiri din Sfântul Munte Athos, având una dintre cele mai mari obști de călugari din munte. Mănăstirea este situată în partea de nord-est a peninsulei Athos, și este închinată Bunei Vestiri, prăznuindu-și hramul în data de 25 martie. Mănăstirea Vatoped adăpostește și câteva din cele mai de preț odoare ale sfintei noastre ortodoxii. Aici am întâlnit Sfintele Moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur, Brâul Maicii Domnului, o parte din Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Domnul Iisus Hristos, Sfintele Moaște ale Cuviosului Gheron Iosif și mulți alții la care ne-am  închinat, având în plus bucuria de a ne închina și la mormântul starețului Iosif Vatopedinul. În cele două zile petrecute în Sfânta Mănăstire Vatopedu, am participat la slujbe și la muncile rânduite și la îndrumarea unui părinte din mănăstire am ajuns și la Schitul Românesc Sfântul Ipatie.

Am mai vizitat Mănăstirea Marea Lavră, care este cea dintâi așezare chinovială din Athos și prima din eparhia Sfântului Munte aici vizitând printre altele și Osuarul mănăstirii și Schitul românesc Prodromu care se află la capătul răsăritean al peninsulei Athosul, numit Vigla, într-un ţinut pustiu, pietros şi bântuit de furtuni, din aceste motive, schitul luându-și numele Sfântului Ioan Botezătorul, Prodromu în limba greacă. Locul este sălbatic, cu minunate frumuseţi naturale, prielnic sihăstriei şi înaltei contemplaţii bisericeşti. Fiind cazați aici, am avut astfel bucuria, de a ne închina la Sfintele Moaște aflate în schit, la Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu -Prodromița al cărei chip a fost pictat într-un mod miraculos și de a participa la frumoasele sfinte slujbe. Am plecat cu gândul  de a reveni pe acest tărâm duhovnicesc în timpul cel mai scurt posibil.

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: