In memoriam…

 

 

img_6152

Încerc să aștern pe hârtie câteva frânturi din gândurile care m-au asaltat înainte și după vizita la Penitenciarul Pitești. Zic frânturi, pentru că nu știu cum să pun în cuvinte impresiile care m-au copleșit…

Am plecat de-acasă fără nicio așteptare. Citisem multe dintre mărturiile celor care au suferit în închisorile comuniste. Știam și despre „Fenomenul Pitești”. De multe ori m-am oprit din citit refuzând să cred că Dumnezeu a îngăduit atâta suferintă. Pe unii dintre cei care au suferit îi consideram sfinți și mă rugam lor să mijlocească la Hristos pentru noi. Nu credeam că se poate ceva mai mult decât atât.

Dar, vai, câtă amăgire de sine…

De-abia ce-am trecut pragul închisorii și parc-am simțit ieșind,

 

 

 „…din cotloane – schelete hidoase,

   Cu pieile seci atârnate pe oase,

   Cu glezna umflată, cu fața diformă.” ca în poezia lui Constantin Dragodan (Memorial).

La fiecare pas pe care-l făceam aveam impresia că am călcat pe o picătură de sânge, pe o rană deschisă, pe o lacrimă fierbinte. Parcă simțeam foamea care l-a chinuit pe Nichifor Crainic până într-atât încât să viseze la ” raiul unui troc cu terci „ și frigul care l-a terorizat pe părintele Liviu Brânzaș până acolo încât să creadă că de la moarte l-a scăpat Dumnezeu, dar și cojocelul care i-a încălzit plămânii bolnavi. Se îngrămădeau în mintea mea nume si întâmplări unele mai greu de suportat decât altele.

img_6153

Toate însă au încetat ca prin minune când am pășit în Paraclisul amenajat în fosta Cameră  4 – Spital. În fața icoanei Maicii Domnului de acolo m-am gândit pentru prima dată la suferința mamelor, soțiilor, fiicelor, surorilor care au rămas acasă în urma celor arestați…

În icoana aceasta, Maica Domnului nu are în brațe Pruncul Sfânt, nu îmbrățișează pe nimeni, deși mâinile ei parcă strâng la piept pe cineva într-o îmbrațișare ce parcă nu are nici început și nici sfârșit.

Oh! Ce îmbrățișare adâncă…!

Mi-am amintit atunci de mama lui Gheorghe Jimboiu, „o țărancă modestă din Oltenia, ramasă văduvă de tânără „, care ” și-a crescut singurul copil în frica de Dumnezeu, trudind ca să-l țină la școli „, de mama lui Valeriu Gafencu care-și dorea feciorul căsătorit cu o fată frumoasă, dar căreia el îi scrie de la Galda în martie 1947: „…Și, dragă mamă, aș vrea să știi că am suferit mult. În prima iarnă mă trezeam noaptea din somn și în singurătatea celulei priveam întunericul și șopteam încet, ca să aud numai eu: Mamă, mi-e frig, mi-e foame! „. Mi-am amintit cuvintele părintelui Dumitru Bordeianu, torturat la Pitești în camera în care acum o priveam pe Maica Domnului: ” O vedeam plângând. Îi era poate gândul la toate suferințele mele, deși biata de ea nu știa în ce iad mă aflam. Le vedeam pe toate mamele celor torturați și îngroziți de a fi puși să-L hulească pe Dumnezeu. Dacă ar fi văzut aceste mame la ce au fost supuși fiii lor, multe din ele și-ar fi ieșit din minți! „. Apoi, mama lui Ioan Ianolide despre care rudele i-au spus în ziua eliberării că „…a murit cu dorul tău în inimă „, dupa ce îl așteptase aproape 20 de ani. Câte inimi de mame, tot atâtea „săbii” care au trecut prin ele…

img_6150

Am ajuns acasă cu sentimentul că întotdeauna mai este loc și timp ca să ne îmbogățim sufletește luând aminte la suferința celor de lângă noi. Dar… vai, asta nu este dat orișicui, ci doar acelora care pot uita de suferința proprie. Altfel, rămânem cum am fost, dacă nu chiar mai răi.

 

Închei, citându-l pe marele român, care a fost Petre Țuțea: ” Convingerea mea este că suferința rămâne totuși cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.” 

Articol scris de Ioana

Mulțumim Ioanei, care a binevoit, să ne dăruiască puțin din gândurile sale vis-a-vis de vizita care a avut loc la data de 18 februarie (2017) la Penitenciarul Pitești.

Anunțuri
Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: