Uncategorized

Referendumul pentru căsătorie și familie. Analiză și implicații

Imagini pentru imagine familia crestina

Referendumul pentru căsătorie şi familie a fost tema conferinţei care s-a desfăşurat  la Palatul Parlamentului, şi la care Coaliția pentru Familie şi ADF International au invitat inclusiv parlamentari, dar şi reprezentanţi ai societăţii civile. Preotul Constantin Necula, unul dintre membrii fondatori ai Coaliţiei, a fost prezent la conferinţă, ca reprezentant al Facultăţii de Teologie din Sibiu şi a vorbit despre referendumul pentru familie ca un drept constituţional. „Să ieșim cu aceeași decență mai departe, cu limpezime, nu avem de cerșit un referendum, avem să ni se respecte un drept câștigat de toți aceia din societatea românească care în situația dată au muncit mai mult decât noi. Prefer să cerșesc o bucată de pâine de la săraci decât Referendumul de la cei pe care i-am ales democratic. Şi cum bucata de pâine întotdeauna te apropie de cel sărac, sper să învățăm că nu suntem împotriva nimănui, ci toți suntem în favoarea celorlați”, a spus preotul Constantin Necula.

În ceea ce priveşte familia, profesorul spune că orice atac la adresa ei este implicit şi un atac la adresa Statului. „Atacul la biserică și la familie din toți acești ani dovedește clar că nu avem de-a face cu o serenadă sub un balcon al unui îndrăgostit,  ci avem de-a face cu un concert foarte bine dirijat, care încearcă să dărâme și balconul și să fure și inima iubitei. Trebuie să fim  atenți că nu sunt atacate doar instituțiile bisericii sau bisericilor, ci este atacată inclusiv structura de rezistență a Statului. De aceea declar și am declarat-o tot timpul, îmi voi menține această declarație: socotesc că orice acțiune îndreptată împotriva familiei este un act de subminare a rezistenței naționale”, a spus profesorul Necula.   Preotul a făcut o paralelă între faptul că atunci când un om  a cerut ca 3 milioane și jumătate de părinți să își dea semnătura dacă copiilor lor să facă ora de religie s-a socotit un act democratic, însă atunci când 3,6 milioane de oameni semnează pentru un drept consitituțional se consideră un act antidemocratic. „Atunci când confunzi minoritatea sexuală cu cea religioasă ai cel puțin o problemă de amplitudine a rezonanței sociale. Mă adresez ca unul care a fost făcut când idiot de către un jurnalist, când cretin de către altul, dar sunt foarte mândru că am fost făcut și cretin și idiot în numele democrației și în numele rezistenței la minoranțe ieftine, pentru nu putem să ne asumăm decât așa lucrurile pe care le avem de făcut”, a spus părintele Necula. El a vorbit şi despre faptul că în tot acest demers, a găsit prilejul de a se apropia de colegi catolici, pencticostali, grecocatolici, demonstrând că în astfel de situaţii ei pot acţiona împreună şi pot alcătui „structura creștină a României”.

În privinţa celor peste 3,6 milioane de semnături strânse pentru familia formată din femeie şi bărbat, preotul a adăugat că sunt semnături care nu s-au strâns „pe bază de Wi-Fi, ci oamenii s-au întâlnit, și-au dat mâna, s-au strâns”, şi şi-a încheiat discursul spunând că anul acesta a fost impresionat de numărul mare de oameni cu alt fel de orientare sexuală care au venit la el, în calitate de duhovnic, în Postul Paştilor.

La Palatul Parlamentului s-a desfăşurat în 25 aprilie 2017, conferința „Referendumul pentru căsătorie și familie. Analiză și implicații”,  având ca subiect inițiativa legislativă a cetățenilor de revizuire a Constituției României pentru ocrotirea familiei și căsătoriei. Organizatorii au fost  ADF International și Coaliția pentru Familie, iar printre invitaţi Mihai Gheorghiu, președintele Comitetului de Inițiativă al Coaliției pentru Familie, Sophia Kuby, director, ADF International, Adina Portaru, avocat, ADF International. Coaliția pentru Familie este o inițiativă civică fără personalitate juridică, independentă de orice partid politic și neafiliată confesional, deschisă tuturor celor care împărtășesc valorile familiei, ce are ca scop protejarea și sprijinirea familiei întemeiate pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Coaliția pentru Familie are în componență peste 40 de asociații și fundații și reprezintă, informal, inițiativa legislativă a cetățenilor de revizuire a Constituției României.

See more at: http://poruncaiubirii.agaton.ro

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

PASTORALE PENTRU TREZIREA NEAMULUI:”Icoana mărturisirii lor trebuie așezată la loc de cinste în mintea și inima noastră.”

Imagini pentru invierea domnului

Biserica Ortodoxă Română nu a dus lipsă de atacuri, în ultimii ani, datorită mesajelor incorect politice pe care le-a lansat în spațiul public. Susținerea orei de religie în școală, a familiei naturale și a vieții, a istoriei naționale și a Catedralei Mântuirii Neamului, au adus critici din partea apologeților corectitudinii politice. În duminica Învierii Domnului, Biserica Ortodoxă Română a vorbit cu voce de tunet pe teme care au fost tăcute sub tăcere, unele chiar zeci de ani. Pe lânga Pastorala Prea Fericitului Patriarh al BOR Daniel, care preamărește jertfa martirilor și mărturisitorilor ortodocși din temnițele comuniste, și alți întâistătători au menționat în scrisorile și predicile lor de Sfintele Paști atât Sfinții Închisorilor cât și campaniile duse împotriva ființei naționale.

Astfel, ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a vorbit cu putere în favoarea familiei, îndemnând credincioșii să susțină inițiativa Coaliției pentru Familie, care urmărește transpunerea definiției căsătoriei din Codul Civil în Constituție. De asemenea, Arhiepiscopul Iașilor, s-a referit și la mărturisitorii din închisorile comuniste ca despre „oameni sfinți”, ceea ce cu siguranță nu este pe placul Institutului Elie Wiesel. „Recunoștința noastră se îndreaptă, de asemenea, către toți mărturisitorii credinței din veacul trecut, oameni sfinți care au dobândit darul libertății lăuntrice chiar în celulele închisorilor nemiloase. Icoana mărturisirii lor trebuie așezată la loc de cinste în mintea și inima noastră. Această cinstire se arată mai ales în strădania de a înțelege duhul vieții lor și de a-l înrădăcina în ființa noastră. Chiar dacă astăzi nu mai vorbim în România despre persecuții sângeroase la adresa credinței, primejdiile și încercările prin care trec Biserica și Neamul nu sunt nici puține, nici ușoare. Valorile care definesc familia sunt atacate pe toate căile. „Biserica de acasă”, cum numea Sfântul Ioan Gură de Aur familia formată din bărbat, femeie și pruncii lor, s-ar dori dublată de tot felul de convenții și parteneriate, care de care mai periculoase pentru viețuirea normală a lumii. De aceea, vă îndemn să sprijiniți acțiunile bisericești sau civice care își propun să apere valorile fundamentale ale familiei”, a scris ÎPS Teofan în pastorala care va fi citită în noaptea Învierii în parohiile Arhiepiscopiei Iașilor.

ÎPS Andrei Andreicuț, Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, a vorbit despre faptul că „omul contemporan a devenit rob imaginii”. Arhiereul a criticat dependența omului modern față de tehnologie și a avertizat în legătură cu pericolele ce decurg din televiziune, internet și rețelele de socializare. „Spuneam că omul contemporan a devenit rob imaginii. Dacă imaginea este bună lucrurile sunt în ordine. Dar, dacă imaginea este rea, păcătoasă sau indecentă? Atunci este o problemă. Pentru că prin imagine intră dracul în suflet. Or imaginile păcătoase pot fi oferite de televizor, de site-urile indecente de pe internet, de facebook. Și în felul acesta imaginea păcătoasă devine o fereastră înspre iad. Părintele Profesor Ilie Moldovan, de pioasă amintire, subliniază modul pervers în care lucrează imaginația, pe tărâm moral, la toată lumea, dar mai ales la tineri: „Pericolul cel mai de seamă pentru om constă, tocmai în modul în care acționează imaginația lui pe tărâmul imoralității, întrucât aceasta pune stăpânire pe întreg interiorul lui. Iar după ce a căzut pradă acestei caracatițe imaginative, nevoia lui de a-și astâmpăra setea de reprezentări indecente, din cărți și reviste, desene și fotografii, de la televiziune și de pe internet, de pe stradă și de la discotecă, devine tot mai imperioasă. În cultura contemporană, se pare că totul lucrează asupra imaginației…”. Urmarea? „Imaginația devine o adevărată sursă de otravă, de neliniște și de dezorientare”. Această patimă a dependenței de imagine, ca orice altă patimă, crește gradual și poate ajunge să te distrugă sufletește, iar dacă provoacă păcate trupești, îți distruge și sănătatea”, a sunat o parte din pastorala citită în bisericile din Arhiepiscopia Clujului.

 

Una dintre cele mai puternice cuvinte de învățătură rostite cu ocazia Paștilor i-a aparținut Episcopului Slatinei și Romanaților, PS sebastian. Acesta a vorbit credincioșilor despre un „adevărat sistem, bine pus la punct și atent coordonat” care duce un „un adevărat război pornit împotriva lui Dumnezeu și a viziunii Sale asupra lumii”. PS Sebastian a demontat, bucată cu bucată, toate principiile modernității, sub pretextul cărora se atacă de fapt fundamentele moralei creștine. „La nivel personal, răzvrătirea împotriva Domnului poate fi egoism, necredință, lașitate, comoditate ori răutate. Dacă, însă, aceasta capătă dimensiunile unui adevărat sistem, bine pus la punct și atent coordonat, atunci avem de-a face cu un adevărat război pornit împotriva lui Dumnezeu și a viziunii Sale asupra lumii. În acest sens, în locul teocrației, unii au inventat, încă din antichitate, democrația, în timp ce alții au experimentat despotismul și dictatura ca forme de conducere a lumii. Astăzi însă, în unele părți ale globului, după ce democrația „a obosit” și a început să convină tot mai puțin păpușarilor lumii, am văzut că începe a fi preferat, din ce în ce mai mult, conceptul de elitocrație. Prin toate acestea, însă, Domnului îi este contestată autoritatea, pe principiul laicității statului; îi este ignorată voința, sub pretextul drepturilor și libertății omului; Îi este răstălmăcită învățătura, de vreme ce, nu-i așa?, omul a învățat să gândească și singur; îi este disputată morala, altădată promotoare a decenței și a bunului simț în istorie, cu intenția refondării acesteia pe noi principii de viață, altele decât cele divine date, sens în care se și doresc reconsiderate numaidecât: creștinismul însuși, atacat (profund nedemocratic) prin lupta împotriva icoanelor și a predării Religiei în școli, dar și prin cenzurarea sărbătorilor[2] și, în general, a oricărei promovări publice a creștinismului, de teama înrobirii omului „liber” sau sub pretextul ipocrit al protecției necreștinilor. Aceasta, în disprețul mult trâmbițatului multiculturalism, altminteri promovat cu emfază de aceiași seculariști; libertatea de exprimare, ca urmare a impunerii conceptului – pe cât de artificial, pe atât de ipocrit – al corectitudinii politice; dezmățul, care, după ce a fost mai întâi dezincriminat, iar apoi promovat cu nerușinare pe toate canalele media ca stil de viață la modă, pretinde acum și legalizarea căsătoriei persoanelor de același sex, ba încă și a necrofiliei expres consimțite și a incestului liber convenit[3]; avortul, care, dintr-o practică liberalizată a ajuns să fie protejat ca un adevărat „monument al naturii”, câtă vreme se propune pedeapsa cu închisoarea pentru cei care ar îndrăzni să-l obstrucționeze, fie și prin simpla consiliere a părinților să nu accepte întreruperea sarcinii[4]. Aceasta în timp ce, total asimetric, încurajarea avortului nu este incriminată în niciun fel; respingerea genului, în sensul creării cadrului legislativ pentru schimbarea acestuia după bunul plac sau chiar al înregistrării copiilor de gen neutru[5]. Modul acesta de abordare a genului, conturat deja ca ideologia gender, a provocat în America, în anul 2016, penibilul „război al toaletelor”; eugenia și eutanasia, ca forme supreme ale „culturii” morții, culminând cu impunerea suicidului asistat[6] ”

 

O premieră absolută a realizat însă Episcopul Românilor din Spania și Portugalia, PS Timotei, care în Pastorala Paștilor din 2017 a vorbit despre necesitatea cunoașterii adevăratei noastre istorii. În acest sens, Episcopul ortodox a vorbit, pentru prima oară în ultimii 70 de ani, despre legionarii Ion Moța și Vasile Marin, ca despre niște „eroi ai noștri”. Simultan, acesta l-a numit pe Valeriu Gafencu, cel luat în colimator de către Institutul Elie Wiesel, drept „Sfântul închisorilor”. „Anul 2017 a fost declarat de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române drept Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. Trebuie să ne cunoaștem adevărata istorie, care ne-a fost trunchiată, distorsionată și ascunsă. Trebuie să ne cinstim înaintașii și eroii adevărați care, propovăduindu-L și mărturisindu-L pe Hristos, au fost închiși, torturați, omorâți și care, închiși fiind, au fost mai liberi decât suntem noi, cei de astăzi, care credem că suntem în libertate. Suntem liberi doar în momentul în care Îl găsim pe Hristos. Au fost mii de creștini ortodocși, mireni, preoți și vlădici care L-au mărturisit pe Hristos în închisorile comuniste și chiar înainte de instaurarea comunismului în țara noastră. Trebuie să-i amintim pe cei doi eroi ai noștri care s-au sfârșit luptând pentru apărarea credinției, aici, în Spania, la Majadahonda: Moța și Marin, pe părintele Arsenie Boca, părintele Dumitru Stăniloae, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, părintele Arsenie Papacioc, părintele Nicoale Steinhardt, Mitropolitul Bartolomeu Anania, Ioan Ianolide, Mircea Vulcănescu, Horia Vintilă și, deloc în ultimul rând, Valeriu Gafencu. Lista poate să continue pe sute de pagini. Toți aceștia sunt martiri ai neamului nostru, care s-au umplut de Duhul lui Dumnezeu prin asumarea cu bucurie a crucii, care au descoperit adevăratul sens al vieții omului și care au devenit cu adevărat liberi. Voi încheia scrisoarea pastorală de la acest Praznic Luminat cu gândurile despre adevărata și unica libertate, așternute într-o scrisoare a lui Valeriu Gafencu, Sfântul închisorilor, pe vremea când era închis: „În lupta cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune. Și-ntotdeauna mă gândesc că Bunul Dumnezeu, în dragostea-I nemărginită pentru oameni, ne trimite încercarea suferinței, ca prin ea să ne purificăm de păcate, să ne învățăm a renunța cu bucurie la tot ce-i trecător și să ne îndreptăm cugetele spre Domnul Iisus Hristos, cunoaște goliciunea și nimicnicia. Azi mă văd un păcătos, cel mai păcătos om. Și când am privit în adâncul inimii mele, am găsit acolo darul neprețuit al Iubirii, Izvorul tuturor virtuților, pe care Dumnezeu l-a sădit în om spre cultivare și desăvârșire. Si eu, ca un rob ticălos, am nesocotit o viață întreagă acest dar (…). Azi mulțumesc din tot sufletul pentru toate suferințele și umilințele prin care mi-a fost dat să trec, căci ele m-au adus la conștiința păcatului și m-au făcut să înțeleg că singura cale care duce la mântuirea Neamului este Calea evanghelică: Hristos. Cu fiecare mică jertfă de iubire trăiesc o bucurie mare, unică”.

 

PS Ambrozie, Episcopul de Giurgiu, a intrat în detalii privind războiul dus împotriva poporului român.  „Astăzi vorbim tot mai des despre rezistență, însă, oare, ne-am stabilit cu adevărat prioritățile? Împotriva cui rezistăm noi? Împotriva realității Învierii, împotriva firescului, împotriva dreptei credințe, împotriva propriei umanități, chemată nu la degradare, ci la desăvârșire? (…) Părinții Nicolae Steinhardt, Arsenie Papacioc, Arsenie Boca, Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa nu sunt doar simple nume într-o listă oarecare, ci sunt tot atâtea voci, ce rostesc împreună, în deplină armonie, adevărul Ortodoxiei și lumina dumnezeiască pe care credința și rugăciunea le-au adus-o în întunericul crunt al închisorii. (…) Acum, însă, nu forța, nu constrângerea, nu amenințările sunt principalele elemente de convingere. În locul lor, dezinformarea, manipularea, erodarea principiilor sănătoase ale educației sunt cele care pun temelia unui nou fel de ateism, mult mai periculos și mult mai tenace decât cel comunist”, a spus tânărul Episcop, conform ziaristionline.ro.  O altă predică puternică, foarte incisivă, a susținut și PS Varlaam Ploieșteanu, Episcop-Vicar Patriarhal. La sfârșitul slujbei din noaptea de Înviere, PS Varlaam a vorbit credincioșilor strânși la Mânăstirea Antim din Capitală despre atacurile mass-mediei împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Ierarhul Bisericii Române a spus că acei oameni și posturi de media care atacă credința creștină sunt plătiți de cei care au distrus România. „Trebuie să știți că unele canale de televiziune, unii jurnaliști, unele ziare care atacă Biserica, combat religia, fac o crimă de neiertat. Fură oamenilor unica certitudine pe care o pot avea în această viață plină de tulburare, de îndoială, de nesiguranță și insecuritate. Acești oameni sunt plătiți de aceleași forțe care ne-au furat industria, care ne-au luat agricultura, care ne-au cumpărat pământurile, care au determinat 5-6 milioane de români să-și ia lumea în cap în căutarea unei pâini mai bune și acum doresc să fure mântuirea și sufletele noastre”, a susținut PS Varlaam. Episcopul a înțepat și atitudinea unor români, care se grăbesc să ajungă acasă mai repede de la Biserică, dar petrec ore în șir în fața televizorului. „Mereu vom fi atacați, batjocoriți, ironizați pentru credința noastră creștină, ori dacă nu vom cunoaște suficient, nu vom putea mărturisi cum se cade această credință. Chiar dacă trăim această credință, trebuie să avem cunoștințele necesare pentru a-i combate, cu bună cuviință, pe cei care contestă adevărul învierii lui Hristos, care minimalizează rolul Evangheliei și al Bisericii în rolul societății.  Am rămas surprinși că imediat după ce s-a oferit lumina, foarte mulți adulți, care sunt obișnuiți să mai stea noaptea la televizor, să stea 4-5 ore în picioare la spectacole celebre, însă n-au avut răbdarea să asculte cuvântul Părintelui Patriarh, care a fost un cuvânt dens de învățătură, cu privirile la semnificațiile învierii Mântuitorului și roadele acesteia pentru fiecare dintre noi”, a adăugat PS Varlaam.   Sursa: activenews.ro – See more at: http://poruncaiubirii.agaton.ro

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Despre alegerile omului în viață – Sf. Nicodim Aghioritul

Imagini pentru calugar in rugaciune

 

Fiecare creștin este dator să aleagă viața cea mai folositoare și mai potrivită, ca să-și atingă scopul mântuirii sale

 

     Ia aminte la ce ai nevoie ca să-ți duci bine și cum se cuvine viața, precum și la starea cea mai folositoare și mai potrivită, ca să-ți atingi scopul mântuirii. Scopul pentru care te-a zidit Dumnezeu este ca să-L preamărești și să-L slujești în vremelnicia acestei vieți și să-L guști veșnic în viața viitoare sau, mai pe scurt, este ca să te mântuiești. Felurile de viață din lume sunt multe și felurite, dar cele mai de obște și mai cunoscute sunt două: viața în căsătorie, și viața feciorelnicilor, a monahilor, a clericilor, după cum zice Sfântul Atanasie cel Mare, în Epistola către Amon: ” Două sunt căile în viața aceasta: una mai obișnuită și lumească, adică a căsătoriei; cealaltă, cea îngerească și neîntrecută, a fecioriei„.
     Socotește, deci, frate, în care din aceste stări poți mai ușor să-L proslăvești pe Dumnezeu, să-L slujești și să te unești cu El în această viață vremelnică. iar în cealaltă să-L guști cu slava veșnică…”Cine poate înțelege să înțeleagă (Mt.19,12)”. …

 

     Să nu mai faci ca cei lipsiți de minte, care neștiind nici care le e scopul, nici cu ce fel de viață pot să-l atingă mai ușor și mai bine, nici ce putință au ca să-și conducă bine viața în starea pe care și-au ales-o, unul iubește să guste plăcerile și răgazul, altul să dobândească slavă și cinste și altul să câștige bani și avuții, dar toți procedează cu nesocotință: își aleg o viață potrivnică ultimului lor scop și în afară de puterile lor, din pricina multor piedici pe care le are viețuirea pe calea mântuirii. Fac ca vânătorul nepriceput care, fără să ochească mai întâi ținta, aruncă fără folos săgeata.

 

     Să nu te asemeni lor, iubitule, și nici să nu-ți alegi cu nesocotință viața și starea , după întâmplare și după patimile tale, adică pentru a-ți câștiga bunuri pământești. Căci dacă îți vei alege viața după voia poftei tale și nu după voia lui Dumnezeu, înseamnă că în loc să-I slujești lui Dumnezeu, voiești ca Dumnezeu să-ți slujească ție; în loc să urmezi tu după povățuirea proniei Lui, voiești ca ea să îți urmeze ție și tu s-o îndrumi după voia ta, ca și cum ea n-ar ști să te conducă bine. …

 

„Deprinderi duhovnicești – Meditații” – Sfântul Nicodim Aghioritul / Editura Reîntregirea

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Sfântul Efrem Sirul

 

Imagine similară

 

 

„* Grăieşte lui Dumnezeu multe şi oamenilor puţine. Și dacă mâna la lucru o întinzi, gura să cânte iar inima să se roage.  Psalmul să-ți fie neîncetat pe buze, căci Dumnezeu, fiind chemat pe nume, alungă dracii și sfințește pe cântătorul de psalmi.

* Iubește tăcerea și nu vorbirea cea rea. Vorbirile mirenilor depărtează mintea de la Dumnezeu.

* …când s-ar aduna asupra noastră gânduri deșarte, înainte de a cădea noi întru întunecarea lor, degrab să alergăm către învățătura cea duhovnicească, cântând împreună cu proorocul Psalmul 72. … psalmul este supărător al trufiei și al slavei deșarte.

* Acela este înaintea lui Dumnezeu adevărat filozof, cel care totdeauna se împotrivește poftelor sale celor rele. Că cel ce numai cu numele filozofiei se împodobește și se fălește, dar nu-și supune poftele sale, acesta  cu totul neînțelept și nebun se va socoti. Pentru  că în patimi dobitocești se scaldă. Deci, nu se cuvine omului lui Dumnezeu să se dea pe sine la multă vorbărie, ci la lucrul adevărului să ia aminte și cu lucrurile cele poruncite de Sfintele Scripturi să se îndeletnicească.

* Fără el (dumnezeiescul Har) să nu voiești a te nevoi, ca să nu  mori în chip urât, să nu călătorești fără el călătoria faptei bune, că balaurul te vrăjmășește pe tine. Fii îndelung răbdător, lasă-te pe tine după sfatul aceluia (dumnezeiescului Har), și așa vei pricepe facerile de bine ale lui. Nici să ne trândăvim când se ascunde el, nici să ne împuținăm când ne pedepsește ispitindu-ne. Vede folosul nostru și firea o știe. Cunoaște măsura fiecăruia, și dă mângâierea spre desfătare. Depărtează facerea de bine, ascunzându-o de noi spre folos. Suferă când cârtim asupră-i și ca un doctor bun, bolnavi fiind noi, nu ne dă împărtășire de pâine și de vin.

* Dacă viața nu mărturisește, uneltiți cuvântul aducător aminte…Că precum cele arătate sunt vremelnice , așa și cuvântul nostru cel către voi. Însă făceți-l pe dânsul veșnic. Că prin faptă îi dați lui chip veșnic.

* Unde este psalm cu umilință , acolo este și Dumnezeu cu îngerii… Nu astăzi citiri dumnezeiești să asculți, ca un ascultător iubitor de Hristos, și mâine la alăută să iei aminte, ca un călcător de poruncă și urâtor de Hristos. Nu astăzi să te pocăiești de păcate, și mîine să joci spre pierzarea ta. Nu astăzi să postești și să te înfrânezi , și mâine să fii beat și să fii batjocoritor de toți.

* Deci este nevoie ca și noi să ne îndemnăm unul pe altul și să ne sfătuim, si mai ales în vremea ispitelor, ca să ne izbăvim de amara robie a păcatului și de tirania diavolului. … să luăm seama ca nu cumva de la noi să se facă pricina greșelii. … nu haină moale , nu miros de aromate în haine… Căutăturile să nu fie fără rânduială, să nu fim grabnici spre râs, să nu grăim cuvinte de râs pricinuitoare, să nu fim iubitori de stăpânire și iubitori de argint, să nu fim lacomi cu pântecele și bețivi, neînvățați, neevlavioși, neliniștitori și de lucrare urâtori. Să nu fie la noi vorbe urâte și care închipuiesc patima, nici glas împodobit și trăgător către poftă și către amăgire. Că acestea și cele asemenea acestora sunt vinovate, necuviincioase și nepotrivite creștinilor.

* A mânca cu cinste, a bea cu evlavie, a cugeta fără slavă deșartă și a dormi la vreme de nevoie, toate s-au rânduit nouă de către dumnezeiasca Pronie. Daca voiești să fii întreg, înțelept, să ai înfrânare, taie de la tine întâlnirile vătămătoare.  … cel neputincios cu gândul, apropiindu-se de cei ce cugetă cele trupești, sau făcând cu dânșii vorbă la multă vreme, se împărtășește de vătămare. … cei ce s-au umplut cu pofta, când sunt sfătuiți, sunt neascultători.

* … se cuvine ca cel ce se nevoiește să se țină de gândul cel înțelept, și trupul a-l împila cu ostenelile cele bune, și mintea de cugetele cele rele și urâte a o scutura prin necurmata pomenire a lui Dumnezeu.

* Nicio fiară nu este întocmai la răutate cu femeia cea rea și limbută.

* …dumnezeieștile Scripturi deșteptă osârdia ta către lucrarea bunătății, și te îmbărbătează pe tine asupra patimilor. Pentru aceea, fratele meu, cât poți, să citești des din ele, ca să se adune gândurile tale, pe care le risipește vrăjmașul cu reaua lui meșteșugire, punând în ele aduceri-aminte, sau necazuri de multe ori aducându-ți , sau bune norociri și desfătare multă. Că acestea le lucrează cu viclenia lui, ca să înstrăineze pe om de Dumnezeu.

* Dacă nu se îndeletnicesc mâinile, roagă-te cu mintea, că și fericita Ana, mama proorocului Samuel, se ruga, și numai buzele ei se mișcau.

* …mulți sunt care citesc, dar nu cunosc cele ce citesc. Că mulți bizuindu-se pe propriile lor priceperi, s-au rătăcit, și zicând că sunt înțelepți, au înnebunit, neînțelegând cele scrise, și au căzut în huliri și au murit.

* … să nu iubești lumea, nici cele din lume. Să nu te veselești în veacul acesta. Să nu dormi mult, nici întru cele de râs să te îndeletnicești. Urmează lui Pavel.

* … cel ce are trezvie, totdeauna are în față pomenirea lui Dumnezeu. Iar unde pomenirea lui Dumnezeu este întărită, acolo lucrarea celui viclean încetează și dorul bunătăților celor ce vor fi de-a pururea îl întărește pe osârduitor…

* … cel ce a înțeles amăgirea vieții acesteia, cu ochiul cel curat al sufletului, și s-a făcut mai înalt decât cele iubite de aici, acela va înțelege negreșit că ori de mănâncă, ori de bea, ori de doarme, ori de lucrează, ori de  se înalță toată ziua și în tot ceasul, toate către bătrânețe și către sfârșitul vieții celei vremelnice din fire aleargă.

* … cineva se gandește la păcat cu înverșunare, și se învoiește cu gândul acesta, dar ispita trece totuși de la el. Unul ca acesta se aseamănă cu căprioara săgetată, care de multe ori scapă din mâinile vânătorilor, dar se duce, luând cu sine săgeata.  Că dacă pe cineva din noi l-ar birui gândul, unul ca acesta nu mai este cu totul înțelept față de Dumnezeu. Că, deși de multe ori cineva, pentru frica de oameni sau pentru rușine , nu și-a spurcat trupul împreună cu sufletul, unul ca acela nu se încununează ca un preaînțelept, căci, deși plăcut oamenilor, se osândește neîncetat, de nu se va pocăi. … Deci, fericit este cel ce s-a făcut biruitor a toată pofta, a auzului, a vederii, a pipăirii și a mirosirii, că de va câștiga cununa întregii înțelepciuni, va purta această cunună și înaintea Divanului celui groaznic și înfricoșător.

*  … dacă vei vedea monah bogat și iubitor de dulceți, iubitor de argint și nemilostiv, alergând după bogăție lumească, iubind desfătarea și câștigurile lumești, lasă-ți păcatele tale și-l plânge pe dânsul, că în noapte și în întuneric umblă unul ca acesta. Că nu voiește Dumnezeu ca monahul să lase cele duhovnicești și să se îngrijească de cele lumești, măcar deși i se pare ca are oarecare binecuvântată pricină. Că batjocorire este a diavolului, care se ispitește să-l piardă pe dânsul.

*  Pe această poruncă păzește-o, nu avea vrajbă asupra cuiva, nici să urăști pe cineva cândva. Să nu te îndeletnicești întru cele de râs. Să nu clevetești. Să nu ocărăști. Să nu grăiești deșertăciuni. Să nu spui basme. Să nu te stăpânească pe tine vreun lucru pământesc… Să nu ai altă grijă, nici altă nevoință, afară de ziua înfricoșată, și de-a pururea inima și limba ta la judecată să cugete.

*  Deci, când primești străini pentru Hristos, vezi pe Hristos. Când pe cei bolnavi îi odihnești pentru El, Îl vezi. Când faci orice lucru bun pentru Dânsul, înaintea ta este, și vezi pe Dumnezeu. … Dacă ai dragoste, vezi pe acela pe care Îl ai întru sine. Și cum Îl vezi?  … Te bucuri când faci binele, te faci cu inima bună când lucrezi dragostea, te veselești când săvârșești ascultarea. … Și nu te lepăda dacă nu Îl vezi. Că Dumnezeu este dragoste. Dacă nu vezi întreaga înțelepciune, oare nu o vezi prin faptă? Așa este și dacă nu vezi pe Dumnezeu cu ochii aceștia trupești, dar prin dragoste Îl vezi pe El.

*  Să-ți zic ție cum se face cineva desăvârșit întru pocăință, ca și chipul auzind, să nu ai pricină. … limba stăpânește-o, ca să nu clevetească, să nu ocărască, și nimic întru sine să nu te încurce. …Ferește-te de râs, de glumire, de urâta cuvântare, de lăcomie de pântece; că acestea deschid calea spre păcat. … Fugi de mânie, de urâciune, și de pizmă. Stai împotriva fricii și a toată răutatea. … Nu numai de priviri deșarte să te ferești ci și de râsul cel din casă și pe cel de pretutindeni, și toată veselia lumească leapăd-o. Că unele ca acestea te silesc să te întorci iarăși la cele dinapoi.  … De eretici să nu te apropii. …De tot ospățul poporului celui de obște ferește-te … Obișnuiște-ți limba ta cu blândețe să răspundă . Tu pe tine te lămurește, cel ce ai păcătuit. Tu pe tine din morți te înviază. Iar dacă pe jumătate faci ceva, pe tine te nedreptățești. …dacă nu cu totul te vei pocăi, atunci pe jumătate drept te faci.

*  A grăi rele pentru cineva când nu este de față cârtire și clevetire este.

*  …dator ești și tu cu întărire să te pocăiești, ca Petru, că tare ai păcătuit. …Când curveai, sufletul tău împreună cu trupul a lucrat păcatul, iar acum vrei să fii curat cu trupul? Când tâlhăreai, mintea ta împreună cu trupul se nevoia, și acum vrei să te arăți bine numai cu chipul?

Pocăința:

“Stăpâne, știi pe omul pe care l-ai zidit, că din tină s-a făcut, că are fire neputincioasă. Că are tărie slăbănogită. Că dacă nu va dormi în fiecare noapte, nu poate fi viu. Dacă nu va mânca în fiecare zi, nu va birui. În vreme ce iarna răcește, în vreme de vară se arde. Seara nu vede, noaptea nu cutează să umble. Dacă umblă, slăbește. Dacă nu se liniște-te, se întunecă la minte. Dacă nu va ședea, se mâhnește. Dacă va grăi, se ostenește. Dacă nu se va culca, se trudește. Dacă  va sta multă vreme, slăbește. Și voiești, Stăpâne, atâta neputință în scurt și degrab păcatul să-l biruiască!

Întru multe gânduri este omul încurcat, și întru sfaturi neîntemeiate ale sufletului, întru fapte cu îndoială, întru lucruri nepotrivite, întru bântuiri negrabnic. Către îngrijirea trupului grijuliu. Către hrănirea femeii și a copiilor mult îngrijitor.

Și voiești, Stăpâne, o fire ca aceasta în scurt și degrab să biruiască păcatul? Ce poate firea iarăși împotriva diavolului, Stăpâne? Ce poate sârguința trupului împotriva unui atât de mare balaur, Doamne?…

Multe sunt puterile balaurului. Amăgirea lui adâncă. Patimile se apropie de trup prin mâncare. Păcatul pe trup îl supără prin poftă. Răutatea dă război sufletului prin slavă deșartă . Mintea este trasă de răutate. Și ce poate, ticălosul, către atâta mulțime de luptători împotrivă? Ce poate pământul și țărâna către o tabără atât de mare? Ce este omul singur către atâta șirag de rele?

Miluiește, Stăpâne, cruță zidirea Ta. Milostivește-te spre tină, pe care ai voit să o slăvești. Slăbește îngrozirea. Strânge munca cea iute. Întârzie hotărârea morții, pentru mine, pocăința. Lățește hotarul îndurărilor Tale și înalță măsura milei Tale. Deschide milostivirea Ta. Minunate fă milele Tale, și darul Tău întru lungime de ani întinde-l.

Eu(pocăința)sunt aceea care mijlocesc. Eu iau asupra mea mea omenirea și mă sârguiesc să o aduc pe dânsa Ție, precum este după fire.”

Și văzând Dumnezeu pocăința, s-a înduplecat spre rugăciune, și S-a îndurat spre cererile ei. …A hotărât ca pocăința să povățuiască și să stăpânească peste slăbiciunea omenirii. A așezat hotar de judecată și a poruncit pocăinței să nu treacă  peste hotar în ziua judecății, să nu mai voiască a stăpâni, ci mai vârtos a pârî și a mustra, că atâta îngăduință omul a defăimat-o.

………………………………………………………………………………………………………………………………..

* Curățește-ți mintea ta de mortăciunile păcatului, și chiar răutatea mirosirii de la tine se va prăpădi. Mortăciunile păcatului sunt pomenirile patimilor. Dacă întru tine se vor întări, socoteala ta o vor întuneca. …

* Spală-te pe tine cu deadinsul cu lacrimile, precum vopsitorii lâna. Îndeamnă-te la smerenie și la mare strâmtorare. Că așa, după ce te vei uni pe tine cu Dumnezeu, vei fi gata spre primirea darului. …

* Când vei vedea pe cineva pocăindu-se, și iarăși păcătuind, înțelege că nu s-a izgonit din mintea lui răutatea… Iar arătarea și semnul celui ce cu tărie se pocăiește este așezarea cea aspră, surparea îngâmfării și a trufiei…

* Dacă te prostești și râzi cu nebunie, îndată te împiedici și te răstorni. Dacă la rugăciunea ta lăcrimezi, iar la întâniri glumești, degrab te amăgești.  …

* Nu te voiesc pe tine cu totul să lăcrimezi , cel ce te pocăiești, și în scurtă vreme să te răspândești. Nu te voiesc pe tine totdeauna în Biserică să fii, și ca în târg să te porți cu îndrăzneală și semeție. Să nu socotești că sunt ceasuri ale lui Dumnezeu, ca întru înțelepciune să petreci, și sunt ceasuri ale diavolului, întru care se cade ție să desfrânezi. * * Să nu socotești că este vremea evlaviei și vremea nelegiuirii.  … tu să fii în târg cum ești în biserică . În același fel în lucruri, în același fel în gânduri, în același fel în fapte, în același fel în cuvinte, după cum ești adevărat în mărturisiri. …

* Pocăința nu are trebuință de trufie , nici de pompă și alai; ea are trebuință de mărturisire. Tu mergi pe calea de mijloc în fiecare, nu mai mult și nici mai puțin, că amândouă prihănesc pe cel ce le folosește. Nu fi în biserică mâhnit, nici în târg bucuros, ci câștigă-ți ție așezare măsurată. Nu în casă rău și mânios și în ulițe smerit. Nu ca un ticălos să fii trist, nici ca unul ce te bucuri foarte tare să te mustri, ci pe toate cu bun chip și după rânduială folosește-le. …

* Sufletul a uneltit limba întru lepădare, și trupul a uneltit lucrarea sufletului la săvârșirea desfrânării. Pentru aceasta ca unele ce lucrează împreună , împreună se și osândesc. …

* În minte lucra păgânătatea, și în gură îngrijea de binecuvântare.  A stăpânit răutatea partea cea stăpânitoare, și doar prin limbă a voit să neguțătorească blagoslovenie. … de ai amărăciune în inimă, întâi pe dânsa să o dezrădăcinezi. Apoi astfel să te apropii de Dumnezeu. … Nu primește Dumnezeu acest fel de pocăință a ta. Dacă Îl vei ruga pe Dânsul pentru lăsarea păcatelor tale, și te mânii asupra cuiva, ai făcut ca Isav asupra lui Iacov: că se ruga să ia binecuvântare, și nădăjduia că Dumnezeu îi va ajuta lui în uciderea fratelui său. …

* Cel ce petrece în păcat cu nădejde de pocăință nu are pocăință. …Cel ce cunoaște răul este pierzător, și nu se depărtează de dânsul, neiertat va fi după moarte, căci răutății a slujit.

…………………………………………………………………………………………………………………………….

* Ascultă, frate, căci cunoștință a lui Dumnezeu dobândește cel ce zăbovește în Scriptură cu adevărată inimă. Pentru aceea, fratele meu, să nu te lenevești de sufletul tău, ci îndeletnicește-te întru citire și întru sfintele rugăciuni, ca să lumineze mintea ta. … Deci sârguiește-te a citi întru dumnezeieștile Scripturi, și rabdă în sfintele rugăciuni. Că de câte ori vei vorbi cu Dumnezeu prin ele, de atâtea ori se sfințește sufletul tău și duhul. … Iar dacă nu știi să citești, lipește-te acolo unde poți să auzi și să te folosești.

* …ai grijă și caută mai mult decât aurul și topazul cum să placi lui Dumnezeu, ca să dobândești fericirea sfinților.

……………………………………………………………………………………………………………………………….

* Fraților, câștigați-vă liniștea ca pe un zid tare. Că liniștea mai înalt te face pe tine decât patimile. Că tu deasupra bați război, iar aceasta dedesubt. Deci, câștigă-ți liniștea cea întru frica lui Dumnezeu, și nu te vor vătăma pe tine toate săgețile vrăjmașului.

* De sine stăpânirea, singurătatea și de sine sfătuirea îl fac pe om pustiu și sărac de roadele duhovnicești. Iar a le face pe toate cu judecată este lucru fericit.”

Fraților și surorilor întru Hristos, acestea, de mai sus, le-am citat din cartea „Cuvinte și Învățături vol.3” a Sfântului Efrem Sirul, pentru a mă folosi duhovnicește, însă, dacă vă va folosi și pe voi, cei care le veți citi, atunci  Slavă lui Dumnezeu, Cel care deschide inimile noastre spre luare-aminte, la cele lăsate ca moștenire spre îndreptare, în Duhul Sfânt, de cei care s-au nevoit și au dobândit bunătățile cele cerești promise.

Sfinte, cuvioase, Efrem Sirul, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

 

 

 

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

 

Imagini pentru foto marsul pentru viata

                       În perioada 1–31 martie 2017, în Slatina, ca și în numeroase orașe și localități din România și Republica Moldova, se va desfășura Luna pentru viață 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, având ca punct culminant Marșul pentru viață 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”. În cadrul acestei campanii, voluntarii Ascor filiala Slatina au fost prezenți Luni 14.03.2017 la Liceul Ion Minulescu,unde au vizionat scurtmetraje Pro Viaţă și au discutat despre această problemă cu elevii. Această activitate   s-a desfașurat cu ajutorul si sub supravegherea doamnei profesor Claudia Miu, căreia îi mulțumim pentru colaborare. În Slatina , „Marșul pentru viață”- 2017 va avea loc sâmbătă, 25 martie 2017, începând cu ora 17:00 și se va desfășura pe traseul Esplanadă-Poştă-CEC-Casa de Cultură a Tineretului şi retur. În încheierea acestei acțiuni, cei prezenți vor aprinde candele și vor rosti rugăciunea Tatăl nostru.

De ce această mişcare?
Deoarece, România ocupă locul al doilea în lume în statistica numărului de avorturi raportat la populația actuală (Rusia este pe locul întâi): 22.743.390 de avorturi legale, chirurgicale, doar în  spitalele de stat, în perioada 1958–iunie 2016,
față de o populație de 19.760.000 de persoane la 1 ianuarie 2016.
Astfel, A.S.C.O.R. Slatina deschide Luna pentru Viață printr-o invitație la rugăciune pentru pruncii avortați, care va avea loc la Paraclisul Episcopal pentru tineret „Sfăntul Ioan Gură de Aur” situat pe Str.Toamnei (lângă Taxe și Impozite Slatina), după următorul program:
Luni-Joi: 17:00
Vineri:19:00
Sâmbătă-Duminică: 17:00
Vă așteptăm cu drag,

Dumnezeu să ne ajute!

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.