Despre alegerile omului în viață – Sf. Nicodim Aghioritul

Imagini pentru calugar in rugaciune

 

Fiecare creștin este dator să aleagă viața cea mai folositoare și mai potrivită, ca să-și atingă scopul mântuirii sale

 

     Ia aminte la ce ai nevoie ca să-ți duci bine și cum se cuvine viața, precum și la starea cea mai folositoare și mai potrivită, ca să-ți atingi scopul mântuirii. Scopul pentru care te-a zidit Dumnezeu este ca să-L preamărești și să-L slujești în vremelnicia acestei vieți și să-L guști veșnic în viața viitoare sau, mai pe scurt, este ca să te mântuiești. Felurile de viață din lume sunt multe și felurite, dar cele mai de obște și mai cunoscute sunt două: viața în căsătorie, și viața feciorelnicilor, a monahilor, a clericilor, după cum zice Sfântul Atanasie cel Mare, în Epistola către Amon: ” Două sunt căile în viața aceasta: una mai obișnuită și lumească, adică a căsătoriei; cealaltă, cea îngerească și neîntrecută, a fecioriei„.
     Socotește, deci, frate, în care din aceste stări poți mai ușor să-L proslăvești pe Dumnezeu, să-L slujești și să te unești cu El în această viață vremelnică. iar în cealaltă să-L guști cu slava veșnică…”Cine poate înțelege să înțeleagă (Mt.19,12)”. …

 

     Să nu mai faci ca cei lipsiți de minte, care neștiind nici care le e scopul, nici cu ce fel de viață pot să-l atingă mai ușor și mai bine, nici ce putință au ca să-și conducă bine viața în starea pe care și-au ales-o, unul iubește să guste plăcerile și răgazul, altul să dobândească slavă și cinste și altul să câștige bani și avuții, dar toți procedează cu nesocotință: își aleg o viață potrivnică ultimului lor scop și în afară de puterile lor, din pricina multor piedici pe care le are viețuirea pe calea mântuirii. Fac ca vânătorul nepriceput care, fără să ochească mai întâi ținta, aruncă fără folos săgeata.

 

     Să nu te asemeni lor, iubitule, și nici să nu-ți alegi cu nesocotință viața și starea , după întâmplare și după patimile tale, adică pentru a-ți câștiga bunuri pământești. Căci dacă îți vei alege viața după voia poftei tale și nu după voia lui Dumnezeu, înseamnă că în loc să-I slujești lui Dumnezeu, voiești ca Dumnezeu să-ți slujească ție; în loc să urmezi tu după povățuirea proniei Lui, voiești ca ea să îți urmeze ție și tu s-o îndrumi după voia ta, ca și cum ea n-ar ști să te conducă bine. …

 

„Deprinderi duhovnicești – Meditații” – Sfântul Nicodim Aghioritul / Editura Reîntregirea

Anunțuri
Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Sfântul Efrem Sirul

 

Imagine similară

 

 

„* Grăieşte lui Dumnezeu multe şi oamenilor puţine. Și dacă mâna la lucru o întinzi, gura să cânte iar inima să se roage.  Psalmul să-ți fie neîncetat pe buze, căci Dumnezeu, fiind chemat pe nume, alungă dracii și sfințește pe cântătorul de psalmi.

* Iubește tăcerea și nu vorbirea cea rea. Vorbirile mirenilor depărtează mintea de la Dumnezeu.

* …când s-ar aduna asupra noastră gânduri deșarte, înainte de a cădea noi întru întunecarea lor, degrab să alergăm către învățătura cea duhovnicească, cântând împreună cu proorocul Psalmul 72. … psalmul este supărător al trufiei și al slavei deșarte.

* Acela este înaintea lui Dumnezeu adevărat filozof, cel care totdeauna se împotrivește poftelor sale celor rele. Că cel ce numai cu numele filozofiei se împodobește și se fălește, dar nu-și supune poftele sale, acesta  cu totul neînțelept și nebun se va socoti. Pentru  că în patimi dobitocești se scaldă. Deci, nu se cuvine omului lui Dumnezeu să se dea pe sine la multă vorbărie, ci la lucrul adevărului să ia aminte și cu lucrurile cele poruncite de Sfintele Scripturi să se îndeletnicească.

* Fără el (dumnezeiescul Har) să nu voiești a te nevoi, ca să nu  mori în chip urât, să nu călătorești fără el călătoria faptei bune, că balaurul te vrăjmășește pe tine. Fii îndelung răbdător, lasă-te pe tine după sfatul aceluia (dumnezeiescului Har), și așa vei pricepe facerile de bine ale lui. Nici să ne trândăvim când se ascunde el, nici să ne împuținăm când ne pedepsește ispitindu-ne. Vede folosul nostru și firea o știe. Cunoaște măsura fiecăruia, și dă mângâierea spre desfătare. Depărtează facerea de bine, ascunzându-o de noi spre folos. Suferă când cârtim asupră-i și ca un doctor bun, bolnavi fiind noi, nu ne dă împărtășire de pâine și de vin.

* Dacă viața nu mărturisește, uneltiți cuvântul aducător aminte…Că precum cele arătate sunt vremelnice , așa și cuvântul nostru cel către voi. Însă făceți-l pe dânsul veșnic. Că prin faptă îi dați lui chip veșnic.

* Unde este psalm cu umilință , acolo este și Dumnezeu cu îngerii… Nu astăzi citiri dumnezeiești să asculți, ca un ascultător iubitor de Hristos, și mâine la alăută să iei aminte, ca un călcător de poruncă și urâtor de Hristos. Nu astăzi să te pocăiești de păcate, și mîine să joci spre pierzarea ta. Nu astăzi să postești și să te înfrânezi , și mâine să fii beat și să fii batjocoritor de toți.

* Deci este nevoie ca și noi să ne îndemnăm unul pe altul și să ne sfătuim, si mai ales în vremea ispitelor, ca să ne izbăvim de amara robie a păcatului și de tirania diavolului. … să luăm seama ca nu cumva de la noi să se facă pricina greșelii. … nu haină moale , nu miros de aromate în haine… Căutăturile să nu fie fără rânduială, să nu fim grabnici spre râs, să nu grăim cuvinte de râs pricinuitoare, să nu fim iubitori de stăpânire și iubitori de argint, să nu fim lacomi cu pântecele și bețivi, neînvățați, neevlavioși, neliniștitori și de lucrare urâtori. Să nu fie la noi vorbe urâte și care închipuiesc patima, nici glas împodobit și trăgător către poftă și către amăgire. Că acestea și cele asemenea acestora sunt vinovate, necuviincioase și nepotrivite creștinilor.

* A mânca cu cinste, a bea cu evlavie, a cugeta fără slavă deșartă și a dormi la vreme de nevoie, toate s-au rânduit nouă de către dumnezeiasca Pronie. Daca voiești să fii întreg, înțelept, să ai înfrânare, taie de la tine întâlnirile vătămătoare.  … cel neputincios cu gândul, apropiindu-se de cei ce cugetă cele trupești, sau făcând cu dânșii vorbă la multă vreme, se împărtășește de vătămare. … cei ce s-au umplut cu pofta, când sunt sfătuiți, sunt neascultători.

* … se cuvine ca cel ce se nevoiește să se țină de gândul cel înțelept, și trupul a-l împila cu ostenelile cele bune, și mintea de cugetele cele rele și urâte a o scutura prin necurmata pomenire a lui Dumnezeu.

* Nicio fiară nu este întocmai la răutate cu femeia cea rea și limbută.

* …dumnezeieștile Scripturi deșteptă osârdia ta către lucrarea bunătății, și te îmbărbătează pe tine asupra patimilor. Pentru aceea, fratele meu, cât poți, să citești des din ele, ca să se adune gândurile tale, pe care le risipește vrăjmașul cu reaua lui meșteșugire, punând în ele aduceri-aminte, sau necazuri de multe ori aducându-ți , sau bune norociri și desfătare multă. Că acestea le lucrează cu viclenia lui, ca să înstrăineze pe om de Dumnezeu.

* Dacă nu se îndeletnicesc mâinile, roagă-te cu mintea, că și fericita Ana, mama proorocului Samuel, se ruga, și numai buzele ei se mișcau.

* …mulți sunt care citesc, dar nu cunosc cele ce citesc. Că mulți bizuindu-se pe propriile lor priceperi, s-au rătăcit, și zicând că sunt înțelepți, au înnebunit, neînțelegând cele scrise, și au căzut în huliri și au murit.

* … să nu iubești lumea, nici cele din lume. Să nu te veselești în veacul acesta. Să nu dormi mult, nici întru cele de râs să te îndeletnicești. Urmează lui Pavel.

* … cel ce are trezvie, totdeauna are în față pomenirea lui Dumnezeu. Iar unde pomenirea lui Dumnezeu este întărită, acolo lucrarea celui viclean încetează și dorul bunătăților celor ce vor fi de-a pururea îl întărește pe osârduitor…

* … cel ce a înțeles amăgirea vieții acesteia, cu ochiul cel curat al sufletului, și s-a făcut mai înalt decât cele iubite de aici, acela va înțelege negreșit că ori de mănâncă, ori de bea, ori de doarme, ori de lucrează, ori de  se înalță toată ziua și în tot ceasul, toate către bătrânețe și către sfârșitul vieții celei vremelnice din fire aleargă.

* … cineva se gandește la păcat cu înverșunare, și se învoiește cu gândul acesta, dar ispita trece totuși de la el. Unul ca acesta se aseamănă cu căprioara săgetată, care de multe ori scapă din mâinile vânătorilor, dar se duce, luând cu sine săgeata.  Că dacă pe cineva din noi l-ar birui gândul, unul ca acesta nu mai este cu totul înțelept față de Dumnezeu. Că, deși de multe ori cineva, pentru frica de oameni sau pentru rușine , nu și-a spurcat trupul împreună cu sufletul, unul ca acela nu se încununează ca un preaînțelept, căci, deși plăcut oamenilor, se osândește neîncetat, de nu se va pocăi. … Deci, fericit este cel ce s-a făcut biruitor a toată pofta, a auzului, a vederii, a pipăirii și a mirosirii, că de va câștiga cununa întregii înțelepciuni, va purta această cunună și înaintea Divanului celui groaznic și înfricoșător.

*  … dacă vei vedea monah bogat și iubitor de dulceți, iubitor de argint și nemilostiv, alergând după bogăție lumească, iubind desfătarea și câștigurile lumești, lasă-ți păcatele tale și-l plânge pe dânsul, că în noapte și în întuneric umblă unul ca acesta. Că nu voiește Dumnezeu ca monahul să lase cele duhovnicești și să se îngrijească de cele lumești, măcar deși i se pare ca are oarecare binecuvântată pricină. Că batjocorire este a diavolului, care se ispitește să-l piardă pe dânsul.

*  Pe această poruncă păzește-o, nu avea vrajbă asupra cuiva, nici să urăști pe cineva cândva. Să nu te îndeletnicești întru cele de râs. Să nu clevetești. Să nu ocărăști. Să nu grăiești deșertăciuni. Să nu spui basme. Să nu te stăpânească pe tine vreun lucru pământesc… Să nu ai altă grijă, nici altă nevoință, afară de ziua înfricoșată, și de-a pururea inima și limba ta la judecată să cugete.

*  Deci, când primești străini pentru Hristos, vezi pe Hristos. Când pe cei bolnavi îi odihnești pentru El, Îl vezi. Când faci orice lucru bun pentru Dânsul, înaintea ta este, și vezi pe Dumnezeu. … Dacă ai dragoste, vezi pe acela pe care Îl ai întru sine. Și cum Îl vezi?  … Te bucuri când faci binele, te faci cu inima bună când lucrezi dragostea, te veselești când săvârșești ascultarea. … Și nu te lepăda dacă nu Îl vezi. Că Dumnezeu este dragoste. Dacă nu vezi întreaga înțelepciune, oare nu o vezi prin faptă? Așa este și dacă nu vezi pe Dumnezeu cu ochii aceștia trupești, dar prin dragoste Îl vezi pe El.

*  Să-ți zic ție cum se face cineva desăvârșit întru pocăință, ca și chipul auzind, să nu ai pricină. … limba stăpânește-o, ca să nu clevetească, să nu ocărască, și nimic întru sine să nu te încurce. …Ferește-te de râs, de glumire, de urâta cuvântare, de lăcomie de pântece; că acestea deschid calea spre păcat. … Fugi de mânie, de urâciune, și de pizmă. Stai împotriva fricii și a toată răutatea. … Nu numai de priviri deșarte să te ferești ci și de râsul cel din casă și pe cel de pretutindeni, și toată veselia lumească leapăd-o. Că unele ca acestea te silesc să te întorci iarăși la cele dinapoi.  … De eretici să nu te apropii. …De tot ospățul poporului celui de obște ferește-te … Obișnuiște-ți limba ta cu blândețe să răspundă . Tu pe tine te lămurește, cel ce ai păcătuit. Tu pe tine din morți te înviază. Iar dacă pe jumătate faci ceva, pe tine te nedreptățești. …dacă nu cu totul te vei pocăi, atunci pe jumătate drept te faci.

*  A grăi rele pentru cineva când nu este de față cârtire și clevetire este.

*  …dator ești și tu cu întărire să te pocăiești, ca Petru, că tare ai păcătuit. …Când curveai, sufletul tău împreună cu trupul a lucrat păcatul, iar acum vrei să fii curat cu trupul? Când tâlhăreai, mintea ta împreună cu trupul se nevoia, și acum vrei să te arăți bine numai cu chipul?

Pocăința:

“Stăpâne, știi pe omul pe care l-ai zidit, că din tină s-a făcut, că are fire neputincioasă. Că are tărie slăbănogită. Că dacă nu va dormi în fiecare noapte, nu poate fi viu. Dacă nu va mânca în fiecare zi, nu va birui. În vreme ce iarna răcește, în vreme de vară se arde. Seara nu vede, noaptea nu cutează să umble. Dacă umblă, slăbește. Dacă nu se liniște-te, se întunecă la minte. Dacă nu va ședea, se mâhnește. Dacă va grăi, se ostenește. Dacă nu se va culca, se trudește. Dacă  va sta multă vreme, slăbește. Și voiești, Stăpâne, atâta neputință în scurt și degrab păcatul să-l biruiască!

Întru multe gânduri este omul încurcat, și întru sfaturi neîntemeiate ale sufletului, întru fapte cu îndoială, întru lucruri nepotrivite, întru bântuiri negrabnic. Către îngrijirea trupului grijuliu. Către hrănirea femeii și a copiilor mult îngrijitor.

Și voiești, Stăpâne, o fire ca aceasta în scurt și degrab să biruiască păcatul? Ce poate firea iarăși împotriva diavolului, Stăpâne? Ce poate sârguința trupului împotriva unui atât de mare balaur, Doamne?…

Multe sunt puterile balaurului. Amăgirea lui adâncă. Patimile se apropie de trup prin mâncare. Păcatul pe trup îl supără prin poftă. Răutatea dă război sufletului prin slavă deșartă . Mintea este trasă de răutate. Și ce poate, ticălosul, către atâta mulțime de luptători împotrivă? Ce poate pământul și țărâna către o tabără atât de mare? Ce este omul singur către atâta șirag de rele?

Miluiește, Stăpâne, cruță zidirea Ta. Milostivește-te spre tină, pe care ai voit să o slăvești. Slăbește îngrozirea. Strânge munca cea iute. Întârzie hotărârea morții, pentru mine, pocăința. Lățește hotarul îndurărilor Tale și înalță măsura milei Tale. Deschide milostivirea Ta. Minunate fă milele Tale, și darul Tău întru lungime de ani întinde-l.

Eu(pocăința)sunt aceea care mijlocesc. Eu iau asupra mea mea omenirea și mă sârguiesc să o aduc pe dânsa Ție, precum este după fire.”

Și văzând Dumnezeu pocăința, s-a înduplecat spre rugăciune, și S-a îndurat spre cererile ei. …A hotărât ca pocăința să povățuiască și să stăpânească peste slăbiciunea omenirii. A așezat hotar de judecată și a poruncit pocăinței să nu treacă  peste hotar în ziua judecății, să nu mai voiască a stăpâni, ci mai vârtos a pârî și a mustra, că atâta îngăduință omul a defăimat-o.

………………………………………………………………………………………………………………………………..

* Curățește-ți mintea ta de mortăciunile păcatului, și chiar răutatea mirosirii de la tine se va prăpădi. Mortăciunile păcatului sunt pomenirile patimilor. Dacă întru tine se vor întări, socoteala ta o vor întuneca. …

* Spală-te pe tine cu deadinsul cu lacrimile, precum vopsitorii lâna. Îndeamnă-te la smerenie și la mare strâmtorare. Că așa, după ce te vei uni pe tine cu Dumnezeu, vei fi gata spre primirea darului. …

* Când vei vedea pe cineva pocăindu-se, și iarăși păcătuind, înțelege că nu s-a izgonit din mintea lui răutatea… Iar arătarea și semnul celui ce cu tărie se pocăiește este așezarea cea aspră, surparea îngâmfării și a trufiei…

* Dacă te prostești și râzi cu nebunie, îndată te împiedici și te răstorni. Dacă la rugăciunea ta lăcrimezi, iar la întâniri glumești, degrab te amăgești.  …

* Nu te voiesc pe tine cu totul să lăcrimezi , cel ce te pocăiești, și în scurtă vreme să te răspândești. Nu te voiesc pe tine totdeauna în Biserică să fii, și ca în târg să te porți cu îndrăzneală și semeție. Să nu socotești că sunt ceasuri ale lui Dumnezeu, ca întru înțelepciune să petreci, și sunt ceasuri ale diavolului, întru care se cade ție să desfrânezi. * * Să nu socotești că este vremea evlaviei și vremea nelegiuirii.  … tu să fii în târg cum ești în biserică . În același fel în lucruri, în același fel în gânduri, în același fel în fapte, în același fel în cuvinte, după cum ești adevărat în mărturisiri. …

* Pocăința nu are trebuință de trufie , nici de pompă și alai; ea are trebuință de mărturisire. Tu mergi pe calea de mijloc în fiecare, nu mai mult și nici mai puțin, că amândouă prihănesc pe cel ce le folosește. Nu fi în biserică mâhnit, nici în târg bucuros, ci câștigă-ți ție așezare măsurată. Nu în casă rău și mânios și în ulițe smerit. Nu ca un ticălos să fii trist, nici ca unul ce te bucuri foarte tare să te mustri, ci pe toate cu bun chip și după rânduială folosește-le. …

* Sufletul a uneltit limba întru lepădare, și trupul a uneltit lucrarea sufletului la săvârșirea desfrânării. Pentru aceasta ca unele ce lucrează împreună , împreună se și osândesc. …

* În minte lucra păgânătatea, și în gură îngrijea de binecuvântare.  A stăpânit răutatea partea cea stăpânitoare, și doar prin limbă a voit să neguțătorească blagoslovenie. … de ai amărăciune în inimă, întâi pe dânsa să o dezrădăcinezi. Apoi astfel să te apropii de Dumnezeu. … Nu primește Dumnezeu acest fel de pocăință a ta. Dacă Îl vei ruga pe Dânsul pentru lăsarea păcatelor tale, și te mânii asupra cuiva, ai făcut ca Isav asupra lui Iacov: că se ruga să ia binecuvântare, și nădăjduia că Dumnezeu îi va ajuta lui în uciderea fratelui său. …

* Cel ce petrece în păcat cu nădejde de pocăință nu are pocăință. …Cel ce cunoaște răul este pierzător, și nu se depărtează de dânsul, neiertat va fi după moarte, căci răutății a slujit.

…………………………………………………………………………………………………………………………….

* Ascultă, frate, căci cunoștință a lui Dumnezeu dobândește cel ce zăbovește în Scriptură cu adevărată inimă. Pentru aceea, fratele meu, să nu te lenevești de sufletul tău, ci îndeletnicește-te întru citire și întru sfintele rugăciuni, ca să lumineze mintea ta. … Deci sârguiește-te a citi întru dumnezeieștile Scripturi, și rabdă în sfintele rugăciuni. Că de câte ori vei vorbi cu Dumnezeu prin ele, de atâtea ori se sfințește sufletul tău și duhul. … Iar dacă nu știi să citești, lipește-te acolo unde poți să auzi și să te folosești.

* …ai grijă și caută mai mult decât aurul și topazul cum să placi lui Dumnezeu, ca să dobândești fericirea sfinților.

……………………………………………………………………………………………………………………………….

* Fraților, câștigați-vă liniștea ca pe un zid tare. Că liniștea mai înalt te face pe tine decât patimile. Că tu deasupra bați război, iar aceasta dedesubt. Deci, câștigă-ți liniștea cea întru frica lui Dumnezeu, și nu te vor vătăma pe tine toate săgețile vrăjmașului.

* De sine stăpânirea, singurătatea și de sine sfătuirea îl fac pe om pustiu și sărac de roadele duhovnicești. Iar a le face pe toate cu judecată este lucru fericit.”

Fraților și surorilor întru Hristos, acestea, de mai sus, le-am citat din cartea „Cuvinte și Învățături vol.3” a Sfântului Efrem Sirul, pentru a mă folosi duhovnicește, însă, dacă vă va folosi și pe voi, cei care le veți citi, atunci  Slavă lui Dumnezeu, Cel care deschide inimile noastre spre luare-aminte, la cele lăsate ca moștenire spre îndreptare, în Duhul Sfânt, de cei care s-au nevoit și au dobândit bunătățile cele cerești promise.

Sfinte, cuvioase, Efrem Sirul, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

 

 

 

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

 

Imagini pentru foto marsul pentru viata

                       În perioada 1–31 martie 2017, în Slatina, ca și în numeroase orașe și localități din România și Republica Moldova, se va desfășura Luna pentru viață 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, având ca punct culminant Marșul pentru viață 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”. În cadrul acestei campanii, voluntarii Ascor filiala Slatina au fost prezenți Luni 14.03.2017 la Liceul Ion Minulescu,unde au vizionat scurtmetraje Pro Viaţă și au discutat despre această problemă cu elevii. Această activitate   s-a desfașurat cu ajutorul si sub supravegherea doamnei profesor Claudia Miu, căreia îi mulțumim pentru colaborare. În Slatina , „Marșul pentru viață”- 2017 va avea loc sâmbătă, 25 martie 2017, începând cu ora 17:00 și se va desfășura pe traseul Esplanadă-Poştă-CEC-Casa de Cultură a Tineretului şi retur. În încheierea acestei acțiuni, cei prezenți vor aprinde candele și vor rosti rugăciunea Tatăl nostru.

De ce această mişcare?
Deoarece, România ocupă locul al doilea în lume în statistica numărului de avorturi raportat la populația actuală (Rusia este pe locul întâi): 22.743.390 de avorturi legale, chirurgicale, doar în  spitalele de stat, în perioada 1958–iunie 2016,
față de o populație de 19.760.000 de persoane la 1 ianuarie 2016.
Astfel, A.S.C.O.R. Slatina deschide Luna pentru Viață printr-o invitație la rugăciune pentru pruncii avortați, care va avea loc la Paraclisul Episcopal pentru tineret „Sfăntul Ioan Gură de Aur” situat pe Str.Toamnei (lângă Taxe și Impozite Slatina), după următorul program:
Luni-Joi: 17:00
Vineri:19:00
Sâmbătă-Duminică: 17:00
Vă așteptăm cu drag,

Dumnezeu să ne ajute!

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

In memoriam…

 

 

img_6152

Încerc să aștern pe hârtie câteva frânturi din gândurile care m-au asaltat înainte și după vizita la Penitenciarul Pitești. Zic frânturi, pentru că nu știu cum să pun în cuvinte impresiile care m-au copleșit…

Am plecat de-acasă fără nicio așteptare. Citisem multe dintre mărturiile celor care au suferit în închisorile comuniste. Știam și despre „Fenomenul Pitești”. De multe ori m-am oprit din citit refuzând să cred că Dumnezeu a îngăduit atâta suferintă. Pe unii dintre cei care au suferit îi consideram sfinți și mă rugam lor să mijlocească la Hristos pentru noi. Nu credeam că se poate ceva mai mult decât atât.

Dar, vai, câtă amăgire de sine…

De-abia ce-am trecut pragul închisorii și parc-am simțit ieșind,

 

 

 „…din cotloane – schelete hidoase,

   Cu pieile seci atârnate pe oase,

   Cu glezna umflată, cu fața diformă.” ca în poezia lui Constantin Dragodan (Memorial).

La fiecare pas pe care-l făceam aveam impresia că am călcat pe o picătură de sânge, pe o rană deschisă, pe o lacrimă fierbinte. Parcă simțeam foamea care l-a chinuit pe Nichifor Crainic până într-atât încât să viseze la ” raiul unui troc cu terci „ și frigul care l-a terorizat pe părintele Liviu Brânzaș până acolo încât să creadă că de la moarte l-a scăpat Dumnezeu, dar și cojocelul care i-a încălzit plămânii bolnavi. Se îngrămădeau în mintea mea nume si întâmplări unele mai greu de suportat decât altele.

img_6153

Toate însă au încetat ca prin minune când am pășit în Paraclisul amenajat în fosta Cameră  4 – Spital. În fața icoanei Maicii Domnului de acolo m-am gândit pentru prima dată la suferința mamelor, soțiilor, fiicelor, surorilor care au rămas acasă în urma celor arestați…

În icoana aceasta, Maica Domnului nu are în brațe Pruncul Sfânt, nu îmbrățișează pe nimeni, deși mâinile ei parcă strâng la piept pe cineva într-o îmbrațișare ce parcă nu are nici început și nici sfârșit.

Oh! Ce îmbrățișare adâncă…!

Mi-am amintit atunci de mama lui Gheorghe Jimboiu, „o țărancă modestă din Oltenia, ramasă văduvă de tânără „, care ” și-a crescut singurul copil în frica de Dumnezeu, trudind ca să-l țină la școli „, de mama lui Valeriu Gafencu care-și dorea feciorul căsătorit cu o fată frumoasă, dar căreia el îi scrie de la Galda în martie 1947: „…Și, dragă mamă, aș vrea să știi că am suferit mult. În prima iarnă mă trezeam noaptea din somn și în singurătatea celulei priveam întunericul și șopteam încet, ca să aud numai eu: Mamă, mi-e frig, mi-e foame! „. Mi-am amintit cuvintele părintelui Dumitru Bordeianu, torturat la Pitești în camera în care acum o priveam pe Maica Domnului: ” O vedeam plângând. Îi era poate gândul la toate suferințele mele, deși biata de ea nu știa în ce iad mă aflam. Le vedeam pe toate mamele celor torturați și îngroziți de a fi puși să-L hulească pe Dumnezeu. Dacă ar fi văzut aceste mame la ce au fost supuși fiii lor, multe din ele și-ar fi ieșit din minți! „. Apoi, mama lui Ioan Ianolide despre care rudele i-au spus în ziua eliberării că „…a murit cu dorul tău în inimă „, dupa ce îl așteptase aproape 20 de ani. Câte inimi de mame, tot atâtea „săbii” care au trecut prin ele…

img_6150

Am ajuns acasă cu sentimentul că întotdeauna mai este loc și timp ca să ne îmbogățim sufletește luând aminte la suferința celor de lângă noi. Dar… vai, asta nu este dat orișicui, ci doar acelora care pot uita de suferința proprie. Altfel, rămânem cum am fost, dacă nu chiar mai răi.

 

Închei, citându-l pe marele român, care a fost Petre Țuțea: ” Convingerea mea este că suferința rămâne totuși cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.” 

Articol scris de Ioana

Mulțumim Ioanei, care a binevoit, să ne dăruiască puțin din gândurile sale vis-a-vis de vizita care a avut loc la data de 18 februarie (2017) la Penitenciarul Pitești.

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Întâlnirea Consultativă a filialelor A.S.C.O.R.de la Dorna Arini / Suceava

 

În perioada 11 – 14 februarie 2017, Asociația Studenților Creștin-Ortodocși Români Constanța – „Sf. Ioan Casian”, cu sprijinul și binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a organizat Întâlnirea Consultativă a filialelor Asociației Studenților Creștin-Ortodocși România, cu tematica „ASCOR – Trecut, prezent și perspective”.

Evenimentul s-a desfășurat în cadrul Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” – din localitatea Dorna Arini, jud. Suceava și s-a bucurat de prezența reprezentanților din 17 filiale ASCOR, din România și Republica Moldova.

În cadrul întâlnirii s-a realizat o evaluare calitativă a activității filialelor ASCOR din țară și Republica Moldova, în vederea elaborării unui plan strategic de dezvoltare organizațională. Fiecare filială prezentă a avut un timp special acordat pentru prezentarea problemelor de la nivel local pe care acestea le au din punct de vedere administrativ, juridic și economic. Totodată, prezentul eveniment și-a propus obținerea actualizării cadrului legal de organizare și desfășurare a activității ASCOR, prin actualizarea prezentului statut, lucru ce s-a și efectuat în ultimele două zile ale evenimentului, după ce reprezentanții filialelor au dezbătut ”Proiectul de Amendarea a STATUTului ASCOR”, propus de ASCOR Constanța, votându-se în unanimitate de către cele 17 filiale prezente propunerea de statut ce urmează a fi trimisă către Patriarhia Română și Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în vederea primirii unui aviz favorabil pentru implementarea acestuia.

Următoarea întâlnire la nivel național se va desfășura în următoarele două luni, fiind organizată de una dintre filialele ASCOR, unde se va convoca o ședință extraordinară si se vor stabili completările statutului propus dezbaterii, respectiv normele procedurale ce ar putea ajuta la buna funcționare a filialelor și votarea statutului final al ASCOR. În cadrul acestei consultări ASCOR și-a reafirmat sistemul de valori pe care își clădește activitatea misionară de propovăduire a dreptei credințe, a dragostei față de a aproapele și a educației ce are la bază legile morale.

 

 

 

În contextul actual, Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români joacă un rol esențial în dezvoltarea spirituală, morală și religios-culturală a tinerilor din România, având la bază cei 3 piloni ai societății: credința, educația și familia.

 

 

http://trinitastv.ro/stiri-video/a-doua-zi-de-discutii-a-membrilor-ascor-79563

 

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.