Articole etichetate cu: ascor Slatina

Pelerinaj Techirghiol (27 februarie – 1 martie)


Vineri 27 februarie

  • Plecare din Slatina in jurul orei 8.30
  • Slatina – Bucuresti (obiective posibil de vizitat : Manastirea Cernica, Manastirea Pasarea)
  • Calarasi (Manastirea Libertatea) – masa  – Calarasi (trecere cu bacul de la Calarasi la Ostrov) – Manastirea Dervent – cazare

Sambata 28 februarie

  • Manastirea Dervent – Acvariul din Constanţa –  plimbare pe malul mării – Techirghiol – Manastirea Sf. Maria (Convorbire sau primire binecuvântare  cu / de la Parintele Arsenie Papacioc) – Manastirea Sf. Ap. Filip (aici se afla moastele celor 5 martiri descoperiti la Adamclisi)
  • Manastirea Pestera Sf. Ap. Andrei (aici se afla pestera Sf. Ap. Andrei) – Manastirea Dervent – cazare si masa de seara – (participăm la slujba privegherii)

Duminica 1 martie

  • Slujba Sf. Liturghii (Manastirea Dervent) – masa de pranz – Calarasi (trecere cu bacul) – Bucuresti – Slatina

Pretul pelerinajului 60 Lei

Pretul include :

  • Transport microbuz
  • Trecere cu bacul (dus – intors)

* Programul excursiei se poate modifica pe parcurs !!!

** Pe langa obiectivele turistice anuntate se mai pot adauga si alte obiective fara sa influenteze pretul excursiei !

*** Pelerinajul se adresează tinerilor

Relaţii suplimentare la 0733504012, 0769359646

Parteneri acţiune: Casa Corpului Didactic Olt


Va asteptam cu drag !!!

manastirea-pestera-sf-andrei2manastirea-techirghiol-10pr-arsenie-papaciocpesteraarsenie-papacioc1normal_acvariu-ginel-01300135-acv

Cronica Pelerinajului

Calatoria noastra spre locurile sfinte a inceput la ora 08:30. Am fost 18 persoane.

Ca in orice pelerinaj, am inceput la drum cu o rugaciune.

Tot timpul e fost de cunoastere: cand poposeam intr-un loc cunosteam Casele lui Dumnezeu, cand urcam in microbuz ne cunosteam unii pe altii. Desi proveneam de la scoli sau universitati diferite cu profile diferite, avem gusturi diferite, un singur lucru il aveam in comun: Credinta.

Primul popas a fost la Sfanta Manastire Samurcasesti (Localitatea Ciorogarla). Biserica acestei manastiri este diferita de bisericile altor manastiri prin faptul ca ea are trei Sfinte Altare.

Legenda spune ca un cioban, trecand prin locurile unde este Manastirea, a adormit la umbra unui copac si a visat o oaie cu trei coarne. Acest vis a fost considerat ca semn si astfel s-au construit trei altare. Am vizitat si micul muzeu al manastirii, care adaposteste o serie de obiecte de cult cu valoare monahala.

Biserica mare a manastirii adaposteste o racla de argint in care se pastreaza particele din sfintele moaste ale mai multor sfinti.

Dupa ce ne-am incarcat duhovniceste de la aceasta manastire, ne-am indreptat catre Manastirea Cernica.

Aici se afla mormantul celui mai mare teolog al secolului al XX-lea, Părintele Dumitru Staniloaie.

La Manastirea Sfanta Treime, Libertatea  am fost primiti de catre Maica Stareţă Daria si poftiti la masa. In timpul mesei Maica Daria ne-a vorbit despre rugaciune, spunand printre altele ca   “Numai prin Rugaciune putem vorbi cu Dumnezeu.”

Pentru cei care nu cred in Dumnezeu si in existenta Lui, Maica Daria stie cum sa le raspunda hotarata:

“-Omule tu ai minte?

-Da.

-O poti vedea?

-Nu.

– Atunci de unde stii ca ai?

La fel si Dumnezeu, exista, nu-L putem vedea, dar El exista in tot si in toate cate facem.”

Maica, vrând să glumească ne-a mai zis nouă fetelor: “daca vreti sa va maritati, trebuie sa fiti pregatite pentru trei lucruri: sa nu omorati copii, sa faceti copii, si sa fiti preagatite sa luati bataie.”

Iar domnului sofer i-a zis: “Soferul care duce oamenii la manastiri, are rotile sfintite.”

Noi am plecat bucurosi de la Manastirea Libertatea, nu inainte de a pune lumanari pentru cei dragi.

Maica Daria ne va ramane in suflet pentru felul ei placut de a fi.

Deja incepuse sa se insereze si noi ne indreptam catre Ostrov, la Manastirea Dervent, dar inainte de aceasta am traversat Dunarea cu bacul. Cand mergeam pe Dunare, aveam impresia ca stam pe loc, nu simteam ca ne deplasam. Acest lucru l-am interpretat ca fiind viata care trece foarte repede pe langa noi, iar noi stam pe loc. Nu putem opri aceasta trecere, adica a timpului, singurul lucru pe care il putem opri este activitatea noastra.

Noi stateam pe loc, dar valurile ne-au dus la capatul celalalt, astfel tu poti sta pe loc, dar viata, intr-un mod involuntar, te duce mai departe.

Drumul pana la manastire a fost cam lung, iar noi eram putin obositi. O masa calda si o primire deschisa ne-a facut sa nu mai simtim oboseala.

Dupa ce ne-am hranit trupul cu bucate bune, acele cateva ore petrecute la slujba de seara la biserica, au potolit un pic foamea sufletului de a se impartasi prin cuvinte frumoase si folositoare lui. Cum noi ne hranim trupul cu bucate, asa si sufletul se hraneste cu cele duhovnicesti.

Nu inainte de a merge la culcare, am mers la Izvorul Sfantului Andrei, unde am baut apa racoritoare si rece, simtind in noi o limpezime a trupului.

“ Aici asemenea lui Moise, Sfantul a infipt toiagul in pamant, de unde a aparut izvorul pe care l-a folosit drept cristelnita.”

Orice zi nu se putea incheia fara rugaciune. Fiecare trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ca ne-a lasat sa mai vedem o data soarele si sa-L rugam ca si in ziua urmatoare sa ne tina tari si departe de pacat.

Urmatoarea zi a inceput cu vizita Manastirii Sfantului Apostol Andrei, aici aflandu-se si pestera unde a vietuit. Patul unde se odihnea sfantul este facut din piatra sculptat in peretele pesterii. Sfantul Apostol Andrei a fost primul chemat dintre Apostolii iar moartea a fost prin rastignire pe o cruce in forma de cruce.

Ficare dintre noi ne vom purta crucea vietii. Aceasta cruce reprezinta lucrurile care ne asteapta in aceasta viata. Daca noi vom fi puternici in fata raului si avem credinta in Dumnezeu, vom putea trece peste toate necazurile. Dumnezeu ne va intari, crucea o sa ni se para mai usoara si vom ajunge in Imparatia lui Dumnezeu. Daca suntem rai si ne intoarcem fata de la Dumnezeu, necazurile ne vor prabusi, vom fi mai slabi, nu vom putea duce crucea si o sa ajungem in locul pe care ni l-am pregatit prin faptele noastre.

Urmatoarea manastire in circuitul nostru este Manastirea Sfantului Filip. Aceasta manastire este in constructie. Ne vom ruga pentru acei calugari care muncesc pentru construirea ei, ca Dumnezeu sa le dea putere si vointa sa duca la bun sfarsit misiunea lor. Aici ne-am închinat la cinci sfinti ale caror moaste erau adapostite in aceasta manastire, sfintii descoperiti la Adamclisi.

Ne-am continuat apoi, drumul, indreptandu-ne catre Constata.

Marea, plaja si scoicile sunt lucruri daruite de Dumnezeu. Tare minunate, tare frumoase.

Serviciul, lucrurile de zi cu zi ne tin ocupati, si uitam de lucrurile cu adevarat frumoase: copacii, florile, randunelele, etc. Aceste  lucruri sunt pline de miracol. Faptul ca ele cresc, se dezvolta este un miracol.

A venit primavara, zapada incepe sa se retraga, pamantul iese la suprafata, o data cu venirea primaverii, apare prima floare – ghiocelul. Frigul inca mai e prezent, iar firicelul acesta de ghiocel poate suporta raceala frigului, acesta fiinta mica si firava. Acesta este un miracol.

Aflati in Costanta, nu puteam trece fara sa vizitam si Acvariul, unde am  vazut o multime de specii de pesti adusi din lumea-ntreaga.

Am fost insotiti de ascoristi ai filialei din Constanta. Ne-am plimbat cu ei pe faleza, iar compania lor a fost foarte placuta. Am sarutat si ne-am inchinat la icoanele din Catedrala Ortodoxa ”Sfintii Apostoli Petru si Pavel”. Aici se afla moastele Sfantului Mare Mucenic Pantelimon si Icoana Maicii Domnului –  facatoare de minuni.

Am fost poftiti in Palatul Inaltpreasfintitul Teodosie Petrescu al Tomisului. La un pahar de suc si o felie de cozonac, Inaltpreasfintitul ne-a vorbit despre post si nu numai: “Cine manaca de dulce in timpul postului, viermi manaca!”

Ne-a dat multe sfaturi care ne sunt de folos si ne intaresc pentru a nu pofti la cele de dulce, sfaturi care ne ajuta sa trecem peste acest post, fiind cel mai greu post, dar foarte folositor sufletului nostru. Ne-am despartit de Inaltpreasfintitul incarcati de cadouri materiale dar si spirituale, nu inainte de a primi binecuvantarea Inaltpreasfintiei Sale si nu inainte de a face o poza cu dansul.

Pasii nostrii au fost indreptati catre Techirghiol, la manastirea Sfanta Ana, unde se afla parintele Arsenie Papacioc in varsta de 95 de ani. Durata vizitei acesteia a fost cam scurta, deoarece parintele era bolnav ,dar a mai gasit un strop de putere pentru a ne vorbi: “Puterea lui Dumnezeu este foarte mare: Nu se misca un fir de par fara voia Lui”, “ Iubirea este nebuna!”, “ Voi nu stiti sa iubiti!”.

Intrebat ce trebuie sa mai facem pentru a ne mantui, in afara de smerenie, post si spovedanie, el a raspuns:“Faceti-le voi pe acestea si apoi mai vorbim.”

Dupa ce sufletele noastre au primit sfaturi duhovnicesti de la parintele Arsenie, ne-am intors la manastirea Dervent, am servit masa, am mers la slujba, apoi cu inima impacata am mers la culcare.

In dimineata urmatoare am mers la Sfanta Liturghie si inainte de a pleca de la manastire, parintele Staret Arhimandrit Andrei Tudor ne-a vorbit cate ceva despre manastire. Aici se afla moastele Sfintilor Epictet si Astion, Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, Aghiazmator, Icoana Sfantului si Dreptului Simeon brodata cu fir de aur, Sfanta Cruce tamaduitoare, Sfanta Cruce vindecatoare de animale.

Timpul a trecut foarte repede, ne-am luat ramas bun si de la staret si iata ca a venit vemea ca fiecare sa se duca la casa lui si sa asteptam urmatorul pelerinaj.

dscf6545dscf6556foto224foto249imag0065p1010884picture-028dscf6728picture-1172picture-3891picture-3901picture-396picture-407

Categorii: ascor Slatina, Uncategorized | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Lupta cu ruşinea – De ce se sting luminile în discoteci?

Ultima luptă a omenirii, poate pare ciudat, este lupta cu ruşinea.

Ruşinea este chezăşia demnităţii noastre.

Reclamele pe care le vedem pe stradă, în ziare şi la televizor, toate te îndeamnă să fii primul, să fii cel mai bun. Sigur că îndată apare întrebarea: „Cum să fie toţi primul”? În tradiţiile tuturor popoarelor pentru a deveni cel dintâi e nevoie de multă luptă, trebuie să te umpli de virtuţi. Acum e însă mult mai simplu. Vrei să fii primul? Nici o problemă, cumpără bateriile DURACELL şi fumează KENT, dar, dacă nu-ţi ajung banii, cel puţin uită-te la una din emisiunile PRO-TV, toate îţi vor spune că eşti primul! Eşti gras? bea FANTA şi toate fetele se vor îndrăgosti de tine! Eşti pipernicit şi colegii de clasă îţi dau bobârnaci când te văd? Nu-i nimic, dă-te cu after shave GILLETE „pentru bărbaţi puternici”!

Toate aceste laude ale timpului nostru noi le primim nmai dacă cumpărăm produsul căruia i se face reclamă. Cei care beau bere de cutare sunt grozavi; cei care se bărbieresc cu un anume fel de lame sunt bărbaţi adevăraţi ş. a. m. d..

Societatea de azi creşte o generaţie de cumpărători: cumpărători de haine, de computere, de cărţi, de contraceptive. E nevoie de multă atenţie pentru a nu ne transforma într-un robot comercial care cumpără fără discernământ lucruri de care nu are nevoie.

Cum stau lucrurile în fapt, firea ne-o spune. Deşi pofta a biruit şi a luat locul minţii, totuşi ne dăm seama că nu-i chiar bine ceea ce facem. Altfel, de unde panica studentei căreia i s-a spus, pe neprins de veste, că i-au venit părinţii şi sunt pe coridor, iar în patul ei, nestrâns mai stă cineva? Dar şi mai expresivă este ruşinea de a se întâlni fata cu părinţii băiatului şi invers. Dacă nu-i nimic rău în ceea ce faceţi, de ce vă ruşinaţi? Când a fost să se săvârşească păcatul, pofta a alugat ruşinea, iar când vine timpul să mărturisim, ruşinea se îmbăţoşează.

Ruşinea este starea tuturor oamenilor de după cădere. Atunci când noi ne împotrivim ruşinii, pentru a săvârşi păcatul, noi ne împotrivim glasului lui Dumnezeu, care umblă în răcoarea serii şi strigă: Adame, unde eşti? (Fac. 3, 9)

V-aţi întrebat vreodată de ce se sting luminile în discoteci şi de ce aceşti tineri se ruşinează să danseze? V-aţi întrebat de ce adolescentele se închid în cameră şi se învaţă una pe alta acele mişcări nefireşti? V-aţi întebat de ce studentele din anul I nu se dau scoase din cameră atunci când îşi vopsesc pentru prima oară părul sau îşi schimbă freza? Poate pentru că sunt încă nişte biete copile, care n-ar fi făcut asta niciodată, dacă nu ar fi cerut-o timpul.

Tânărul trăieşte numaidecât acest conflict: pe de o parte, toţi îi spun că aceasta este bine, pe de alta, el simte o puternică împotrivire în adâncul fiinţei sale,  pe care n-o poate explica. Glasul Lăuntric îi spune că este o neghiobie ca o mulţime de oameni să se adune într-o hală mare şi să se mişte unul în faţa altuia; pe de altă parte, asta-i provoacă plăcere, Atunci, pentru a le împăca pe amândouă, se sting luminile în discoteci, iar cei începători cu totul se ameţesc cu vin ca să aluge senzaţia penibilă. Rămâne doar plăcerea cea înfricoşătoare, goală. Începătorii săvârşesc păcatul cu lumina stinsă. Ei nu numai că se ruşinează unul de altul, dar, fără să înţeleagă, se ruşinează de blândeţea omniprezentă a Ziditorului. Obiceiul de a stinge lumina ni se trage de la Adam, acesta, îndată după săvârşirea păcatului, a fugit să se ascundă la umbra unei tufe din Grădina Raiului. De atunci noi repetăm gestul bietului Adam.

Noaptea se săvârşesc furturile, violurile, e vremea prielnică pentru păcat. Tot noaptea a ieşit şi Iuda de la Cina cea de Taină ca sa-L vândă pe Iisus, după cum scrie Evanghelistul Ioan: Deci, după ce a luat acela bucăţica de pâine, a ieşit numaidecât. Şi era noapte (In. 13, 30). Iuda, mergând să-L vândă pe Iisus, ţinea în mână bucăţica de pâine pe care Acesta i-o întinsese la masă. Ca să înţelegem frumuseţea acestui gest, trebuie să ştim că în tradiţia iudaică, gazda întindea prima bucăţica oaspetelui celui mai iubit. Asta a vrut să arate şi Hristos când i-a întins bucăţica lui Iuda, cu atât mai mult că aceasta nu era o pâine simplă, ci pâinea Euharistică, adică însuşi Sfântul Trup al lui Hristos, care S-a jertfit pentru răscumpărarea noastră, inclusiv şi pentru Iuda. Insistând asupra acestui amănunt, Sfântul Ioan ne atrage atenţia asupra gradului mare de neruşinare a lui Iuda, la care a ajuns din cauza patimei.

(Extras din cartea Părintelui Savatie Baştovoi, Între Freud şi Hristos)

Categorii: Uncategorized | Etichete: , , , | 1 comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.