Articole etichetate cu: Savatie Bastovoi

Lupta cu ruşinea – De ce se sting luminile în discoteci?

Ultima luptă a omenirii, poate pare ciudat, este lupta cu ruşinea.

Ruşinea este chezăşia demnităţii noastre.

Reclamele pe care le vedem pe stradă, în ziare şi la televizor, toate te îndeamnă să fii primul, să fii cel mai bun. Sigur că îndată apare întrebarea: „Cum să fie toţi primul”? În tradiţiile tuturor popoarelor pentru a deveni cel dintâi e nevoie de multă luptă, trebuie să te umpli de virtuţi. Acum e însă mult mai simplu. Vrei să fii primul? Nici o problemă, cumpără bateriile DURACELL şi fumează KENT, dar, dacă nu-ţi ajung banii, cel puţin uită-te la una din emisiunile PRO-TV, toate îţi vor spune că eşti primul! Eşti gras? bea FANTA şi toate fetele se vor îndrăgosti de tine! Eşti pipernicit şi colegii de clasă îţi dau bobârnaci când te văd? Nu-i nimic, dă-te cu after shave GILLETE „pentru bărbaţi puternici”!

Toate aceste laude ale timpului nostru noi le primim nmai dacă cumpărăm produsul căruia i se face reclamă. Cei care beau bere de cutare sunt grozavi; cei care se bărbieresc cu un anume fel de lame sunt bărbaţi adevăraţi ş. a. m. d..

Societatea de azi creşte o generaţie de cumpărători: cumpărători de haine, de computere, de cărţi, de contraceptive. E nevoie de multă atenţie pentru a nu ne transforma într-un robot comercial care cumpără fără discernământ lucruri de care nu are nevoie.

Cum stau lucrurile în fapt, firea ne-o spune. Deşi pofta a biruit şi a luat locul minţii, totuşi ne dăm seama că nu-i chiar bine ceea ce facem. Altfel, de unde panica studentei căreia i s-a spus, pe neprins de veste, că i-au venit părinţii şi sunt pe coridor, iar în patul ei, nestrâns mai stă cineva? Dar şi mai expresivă este ruşinea de a se întâlni fata cu părinţii băiatului şi invers. Dacă nu-i nimic rău în ceea ce faceţi, de ce vă ruşinaţi? Când a fost să se săvârşească păcatul, pofta a alugat ruşinea, iar când vine timpul să mărturisim, ruşinea se îmbăţoşează.

Ruşinea este starea tuturor oamenilor de după cădere. Atunci când noi ne împotrivim ruşinii, pentru a săvârşi păcatul, noi ne împotrivim glasului lui Dumnezeu, care umblă în răcoarea serii şi strigă: Adame, unde eşti? (Fac. 3, 9)

V-aţi întrebat vreodată de ce se sting luminile în discoteci şi de ce aceşti tineri se ruşinează să danseze? V-aţi întrebat de ce adolescentele se închid în cameră şi se învaţă una pe alta acele mişcări nefireşti? V-aţi întebat de ce studentele din anul I nu se dau scoase din cameră atunci când îşi vopsesc pentru prima oară părul sau îşi schimbă freza? Poate pentru că sunt încă nişte biete copile, care n-ar fi făcut asta niciodată, dacă nu ar fi cerut-o timpul.

Tânărul trăieşte numaidecât acest conflict: pe de o parte, toţi îi spun că aceasta este bine, pe de alta, el simte o puternică împotrivire în adâncul fiinţei sale,  pe care n-o poate explica. Glasul Lăuntric îi spune că este o neghiobie ca o mulţime de oameni să se adune într-o hală mare şi să se mişte unul în faţa altuia; pe de altă parte, asta-i provoacă plăcere, Atunci, pentru a le împăca pe amândouă, se sting luminile în discoteci, iar cei începători cu totul se ameţesc cu vin ca să aluge senzaţia penibilă. Rămâne doar plăcerea cea înfricoşătoare, goală. Începătorii săvârşesc păcatul cu lumina stinsă. Ei nu numai că se ruşinează unul de altul, dar, fără să înţeleagă, se ruşinează de blândeţea omniprezentă a Ziditorului. Obiceiul de a stinge lumina ni se trage de la Adam, acesta, îndată după săvârşirea păcatului, a fugit să se ascundă la umbra unei tufe din Grădina Raiului. De atunci noi repetăm gestul bietului Adam.

Noaptea se săvârşesc furturile, violurile, e vremea prielnică pentru păcat. Tot noaptea a ieşit şi Iuda de la Cina cea de Taină ca sa-L vândă pe Iisus, după cum scrie Evanghelistul Ioan: Deci, după ce a luat acela bucăţica de pâine, a ieşit numaidecât. Şi era noapte (In. 13, 30). Iuda, mergând să-L vândă pe Iisus, ţinea în mână bucăţica de pâine pe care Acesta i-o întinsese la masă. Ca să înţelegem frumuseţea acestui gest, trebuie să ştim că în tradiţia iudaică, gazda întindea prima bucăţica oaspetelui celui mai iubit. Asta a vrut să arate şi Hristos când i-a întins bucăţica lui Iuda, cu atât mai mult că aceasta nu era o pâine simplă, ci pâinea Euharistică, adică însuşi Sfântul Trup al lui Hristos, care S-a jertfit pentru răscumpărarea noastră, inclusiv şi pentru Iuda. Insistând asupra acestui amănunt, Sfântul Ioan ne atrage atenţia asupra gradului mare de neruşinare a lui Iuda, la care a ajuns din cauza patimei.

(Extras din cartea Părintelui Savatie Baştovoi, Între Freud şi Hristos)

Categorii: Uncategorized | Etichete: , , , | 1 comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.