Acţiuni viitoare

septembrie 10, 2009

Duminică, 13 Decembrie 2009 (încă nu este fixată sala dar va avea loc în Caracal), conferinţă cu maestrul Dan Puric, tema “Despre Iubire”, urmată de lansarea cărţii “Omul frumos”, organizator LTCOR Caracal

(Conferintele lui Dan Puric de la Ateneul Roman pot fi vizionate în fiecare miercuri noaptea începând cu orele 00.20 şi în reluare joi, la ora 12.20 pe postul  TVR 1)


IMG_5859PicturEeb 017DSC01407Copy of IMG_0018


Conferinţă “Vindecarea Persoanei în epoca globalizării”

octombrie 22, 2009

Joi, 29 Octombrie, ora 18.00

Amfiteatrul Colegiului Naţional Ion Minulescu

Conferenţiar: Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă

Domnul Pavel Chirila,  este fondator si medic primar al Centrului Medical NATURALIA (http://www.naturalia.ro/), doctor in stiinte medicale, membru al Institutului Boiron – Lyon, membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Filantropice Medical- Creştină CHRISTIANA, care are 27 de filiale, 25 de şcoli postliceale sanitare pentru personalul laic şi monahal, editură, programe sociale pentru prevenirea abandonului şcolar, programe pro-vita, lupta antidrog, si promoveaza conceptul de medicină creştină.

poya pavel Chirila

AFIS PAVEL CHIRILA1


Schimb de carte Ortodoxă

septembrie 18, 2009

SdCO-Slatina-capitol-11

Concret… E vorba, mai precis, de organizarea propriu-zisă a unor Întâlniri, la un ceai, care să ofere posibilitatea tinerilor cititori de carte ortodoxă să se cunoască între ei, să schimbe impresii despre cărţile citite, să împrumute din cărţile lor, la schimb sau nu, şi altora.

Argumente. Se pot înşirui nenumărate motive pentru care un astfel de demers are un real folos sufletesc.

  • Puţini îşi pot permite să cumpere toate cărţile dorite care apar pe la librării, tarabe sau pangare. Prezentarea unor titluri de carte în cadrul Întâlnirii, împărtăşirea bucuriei lecturii cu ceilalţi, schimbul de carte, nu poate fi decât benefic şi întăritor pe cale.
  • Tinerii noştri ortodocsi nu se prea cunosc între ei. În lumea noastră aflată în derivă socotesc că ortodocşii ar trebui să strângă rândurile, să formeze mici enclave pentru a se întări unii pe alţii, întru dragostea lui Hristos. Mai ales cei aflaţi la început de drum pe “calea Bisericii”, fiind înconjuraţi de prieteni “lumeşti”, se simt deseori atraşi înapoi, spre vechile obiceiuri. Demersul acesta îi poate ajuta să cunoască tineri ca şi ei, iubitori de Dumnezeu, să împărtăşească din propriile trăiri, să lege prietenii.

  • Nu peste tot există, din păcate, viaţă parohială animată sau organizaţii ASCOR foarte active (iar unii au şi depăşit vârsta studenţiei şi, din discreţie, nu se mai implică în activiţăţile acestora); aşa că, în lipsa acestora, astfel de Întâlniri pot deveni mici oaze de bucurie duhovnicească.

Text preluat de la initiatorul proiectului, http://laurentiudumitru.ro/blog/2008/12/21/proiectul-schimb-de-carte-ortodoxa/

Ne vedem duminica!


Pelerinaj Mănăstirea Brâncoveni

septembrie 16, 2009

Cu ocazia Sfântului Mucenic Nichita, am organizat un mic pelerinaj la Mănăstirea Brâncoveni pentru a-i cânta câteva cântecele părintelui cu acelaşi nume ca al sfântului.

Profitând de întâlnirea cu părintele Nichita am discutat aproape două ore pe teme duhovniceşti şi am rămas impresionaţi de însufleţirea, interesul şi dragostea părintelui în timp ce ne vorbea.

Marţi, 15 septembrie, orele 16,00 – 20,00 – Pelerinaj la Mânăstirea Brâncoveni (Plecare de la policlinica Helios, cost 5 lei);

DSC01399DSC01400DSC01407


Pelerinaj Ciutura-Dolj

septembrie 10, 2009

Data şi ora plecării: Duminică, 27 septembrie, ora 7.30 din faţa policlinicii Helios

Program: când vom ajunge, aproape de ora 9, vom participa la Sfânta Liturghie unde vom cânta la strană. Apoi, vom servi masa în poieniţa de lângă Biserică, la iarbă verde. După masă vom discuta pe teme de interes pentru tineri, apoi vom vizita parohia: Asociaţia Sfânta Tatiana; Biserica Sfinţii Arhangheli care este monument istoric – ultima atestare fiind în anul 1852 ca schit al Mănăstirii Jitianu, vizite la casele sătenilor;

Cost pelerinaj: 13 lei. Pentru înscrieri, se va plăti anticipat 5 lei până în data de 23 septembrie.

DSC06974DSC07000DSC07005DSC06999


Pelerinaj Sf. Munte Athos 2-12 August 2009

august 27, 2009

athos final

IMG_0645IMG_0731IMG_0773IMG_0798IMG_0930IMG_0946IMG_1002IMG_0977IMG_1025IMG_0938IMG_1043IMG_1047IMG_1064IMG_1097IMG_1102IMG_1112IMG_1164IMG_1241IMG_1220IMG_1235IMG_1267IMG_1273IMG_1300IMG_1317IMG_1439IMG_1300

As dori macar o clipa sa fiu iarasi in Athos…

Acest pelerinaj mult asteptat  a inceput cum nu ne asteptam cu multe ispite peste care am trecut, poate fara voia noastra, cu rolul de a ne destepta si a ne atentiona la ceea ce avea sa urmeze….

Pe drum, cea mai simtitoare dorinta era ca in urma acestui pelerinaj sa se intample si cu noi macar o minune, sa dobandim odata cu intoarcerea in tara nu numai suveniruri ci si ceva pentru sufletul nostru, ceva de nepretuit.

Cand am pus piciorul prima data pe Muntele Sfant, Daniel, Florin, Emil, Bogdan, Daniel si cu mine… totul a fost redus la liniste, usoare adieri de vant si uimire.

Cea dintai manastire la care ne-a lasat vaporul a fost Manastirea Dohiariu. Intrand in curtea manastirii am mers la arhondaric (receptie) si am incercat sa ne intelegem cat mai usor prin intermediul limbii engleze… Dupa ce ne-am “caznit” oleaca, am auzit cele mai dulci cuvinte:  “Da’ de unde sunteti voi, mai fratilor?- era un romanas de-al nostru care traia prin Munte. Dupa ce am fost serviti cu uzzo, o prajitura foarte dulce si apa, am mers sa ne inchinam la Icoana Maicii Domnului Grabnic Ascultatoarea (pictata pe perete).

Dupa ce ne-am sfatuit, am hotarat sa innoptam la Manastirea Constamonitu, aflata la distanta de o ora. Pe drum am vazut o scorbura in munte in care, candva, se ruga un calugar, cativa arici de mare, apoi am traversat livezi de maslini. Cand eram mai dezamagiti de greutatea drumului vedem o masina ca se apropie. Oprim masina si intrebam cum putem noi mai bine in limba engleza cat mai este pana la manastire si ni se raspunde :“ De ce nu vorbiti in romana, ca vad ca stiti!”. Era un calugar de la Schitul Lacu. Ajungand la manastire, am si simtit purtarea de grija a Maicii Domnului… Seara am mers la vecernie timp de 2 ore si dimineata am incercat sa facem fata celei mai lungi slujbe (asa credeam noi) la care am participat vreodata, de la 3 pana la 8.

Manastirea Constamonitu este singura din Sfantul Munte care nu a acceptat bani de la Uniunea Europeana iar parintii de acolo sunt recunoscuti ca fiind ucenici ai Parintelui Paisie Aghioritul. Parintii au fost foarte calzi si primitori cu noi.

Dupa masa de dimineata am plecat spre Mastirea Zografu unde am fost primiti, la fel, foarte calduros. Acolo am vizitat manastirea, celebra si prin cele 3 icoane ale sale cu  Sf. M. M. Gheorghe. Una dintre ele pastra semnul necredintei unui arhiereu care nu credea ca s-a pictat singura: varful degetului ramas infipt in icoana in nasul Marelui Mucenic. De asemenea,  icoana daruita de Stefan cel Mare manastirii cu chipui Sf.M.M. Gheorghe si icoana Maicii Domnului Prevestitoarea.

Dupa ce ni s-au uscat hainele, am plecat spre Manastirea Vatoped unde urma sa innoptam. Aici se caza foarte greu din cauza numarului mare de pelerini, dar noi cu ajutorul staretului Stefan de la Constamonitu am reusit sa rezervam 5 paturi. Pe drum am putut vedea un peisaj extraordinar al muntelui si Marea Egee. Am dat de multe raspantii fara indicator sau cu indocator stramb unde am fost nevoiti sa ne sfatuim cu toti si cu ajutorul Proniei ce se revarsa asupra Muntelui am ales calea corecta. Ne-am oprit pe o poteca ce ocolea muntele cu vederea spre mare pentru a ne potoli foamea cu care venisem, infulecand din priviri maiestria privelistii si apoi ne-am asezat si la masa noastra (pateuri de tot soiul, gemuri de toate fructele, tocanita de legume la borcan de toate culorile, fasole, tot ce-ti doreai – glumeam), nimic nu mai conta… eram foarte multumiti.

Manastirea Vatoped ne-a coplesit prin moastele sfinte si icoanele facatoare de minuni: Braul Maicii Domnului (impletit din par de camila de insasi Maica Domnului), o parte din lemnul Sfintei Cruci si trestia in care a fost infipt buretele imbibat in otet, capul Sfantului Ioan Gura de Aur (avand urechea stanga, la care i-a vorbit Sfantul Ap. Pavel, intreaga), capul Sfantului Grigorie Teologul, degetul de la mana dreapta al Sfantului Ioan Botezatorul (degetul cu care l-a aratat pe Iisus) si o multime de alte sfinte moaste. Aici se gasesc icoanele facatoare de minuni ale Maicii Domnului : Vitamarisa sau Ctitorita (in urma unui jaf al arabilor, aceasta a fost ascunsa de calugari impreuna cu o lumanare aprinsa in fantana aflata in altar. Calugarii au fost ucisi iar ierodiaconul Sava a fost luat ca prizonier. Dupa 70 de ani a fost eliberat si intorcandu-se la manstirea reconstruita – doar el stia de fantana-, a gasit icoana si lumanarea aprinsa in fata ei), Mangaietoarea sau Paramitia, Esfagmeni sau Injunghiata, Antifonitria sau Impotriva Glasuitoare, Izvoratoarea de ulei, Pirovolitisa sau Impuscata, Pantanassa sau Atotimparateasa… icoane care pur si simplu te ingenuncheau cu slava lor.

Dupa ce am reusit sa facem o fotografie cu staretul Efrem am plecat spre Kareia  cu microbuzul; din cauza marii care era involburata, pe tarmul de N-E, nu a fost posibila deplasarea spre Manastirea Pantocrator. La Kareia ne-am inchinat la Icoana Maicii Domnului “Axion Estin”.

Am vizitat Manastirea Cutlumusi, manastire denumita “Lavra Tarilor Romane” datorita ajutorului primit din partea foarte multor domnitori romani.

Ne-am indreptat apoi catre Stavronikita mergand cand pe o parte, cand pe alta a drumului, in functie de abundenta tufelor de mure. Ajungand la arhondaric am fost primiti cum nu se putea mai bine, cu toate ca manastirea era recunoscuta pentru faptul ca nu caza pelerini a caror invitatie nu era facuta de aceasta manastire. Am primit o camera cu vedere catre infinit: jos, valurile involburate loveau stancile pe care era ridicata manastirea, sus, cerul senin, iar in orizont era totul intr-o armonie desavarsita. A fost una dintre cele mai pitoresti imagini vazute vreodata

La Manastirea Stavronikita am recunoscut sapte icoane celebre care se gasesc ca litografii in comert. De asemenea, tot aici se afla Icoana Sfantului Nicolae care a fost gasita pe mare si care avea o scoica pe frunte cand a fost gasita

Dupa slujba care s-a terminat dimineata, am facut un drum pana la Manastirea Pantocrator. Aici ne-am inchinat la icoana Maicii Domnului Gherontita

sau Stareta (Icoana pictata initial era de o frumusete ingereasca, foarte luminoasa la chip, nu dupa cum arata acum. Preasfanta si-a schimbat infatisarea, aratand mai intunecata pentru a nu fi motiv de sminteala diaconului care tamaia icoana) – icoana facatoare de minuni la care nu te poti inchina decat cu evlavie si cu frica de Dumnezeu, dar si cu credinta ca Maica Domnului va face o minune sufletului tau.

Tot aici se a fost intamplarea cu ingerul care a descoperit unui monah cantarea Cuvine-se cu adevarat”. Insusi Arhanghelul Gavriil a scris cu degetul pe o placa aceasta cantare. Inainte, se cunostea cantarea incepand de la “Ceea ce esti mai cinstita…”. Arhanghelul a invatat un ucenic inceputul “Cuvine-se cu adevarat sa te fericim Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru”. Aici se gasesc ca Sfinte Moaste, printre altele, un deget de la piciorul Sf. Ioan-Botezătorul, piciorul cu pulpa Sf. Ap. Andrei (cel dintâi chemat).

A urmat Manastirea Iviron unde am fost intampinati de un calugar care ne facea un semn cu mana in zona burtii descriind un cerc (in munte se mananca doar dimineata si seara). Ce coincidenta: noi ramasesem fara paine si ne gandeam ca o sa sarim peste o masa, eram flamanzi. Si ce paradox: ne uitam la parinte si nu ziceam nimic, ne era foame si nu ne venea a crede. Fericire cu unul mai “nemancat” dintre noi care ne-a salvat din impas:”dA… yeS…si, oui!”, si parintele ne-a invitat la trapezaaa. Ne-am inchinat la icoana numita Portarita (odata un sarac a venit sa ceara o paine. Calugarul i-a cerut bani, dar a plecat suparat pentru ca nu avea. Pe drum s-a rugat Maicii Domnului si i s-a aratat in cale o femeie care i-a dat un ban de aur. Intorcandu-se la calugar, i-a aratat banul. Acesta surprins de acel ban de aur, a privit la icoana Maicii Domnului si a observat cum din salba ei, lipsea un galben. De atunci la poarta manastirii se gasesc paini sau alte alimente). Se spune ca, aproape de sfarsitul lumii, se va lua  acoperamantul Maicii Domnului de pe Sfantul Munte iar icoana va pleca pe mare, asa cum a venit. Proorociile spun ca, atunci cand vor intra femeile in Sfantul Munte, va pleca si icoana (in parlamentul UE s-a votat intrarea femeilor in munte; traditia puternica a muntele mai amana patrunderea femeilor… o chestiune de timp).Tot aici este o pictura pe peretele bisericii intruchipand pe Mantuitorul in marime reala.

Iviron, Filoteu… “Dulcea Sarutare” (pictata de Apostolul Luca) … mana dreapta a Sfantului Ioan Gura de Aur… Tot ceea ce te inconjoara sau exista pe Sfantul Munte te cucereste in intregime. Simti lucrarea Maicii Domnului pe acest Munte.

La Manastirea Filoteu am vorbit cu un monah roman, pe nume tot Filoteu care ne-a impresionat prin simplitatea, credinta si trairea sa.

Caracalu, la o jumatate de ora de Filoteu…Aici am innoptat si stat de vorba cu doi monahi romani. Unul dintre ei ne spunea ca bisericile vor fi poleite pe dinafara si pe dinaintru cu aur, numai aur, se vor construi biserici, manastiri, dar Duhul Sfant nu va fi acolo…

Caracalu-Marea Lavra… picatura chinezeasca. Un drum anevoios cu multe urcusuri, multa vorba (“ dupa coama urmatoare o sa se vada Lavra”, dar multe coame am trecut pana sa o zarim). Nadejdea ne era pusa la incercare. Deznadejdea ne era alungata de “Doamne Iisuse…”, “Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu…”. Si astfel simteam generozitatea Preasfintei. Doar o vorba scurta si cineva ne-a oprit si ne-a dat o lubenita, am gasit smochine coapte, mure si izvorul Sfantului Atanasie Atonitul (apa limpede si rece care izvora din interiorul muntelui).

Pe teritoriul Manastirii Marea Lavra se afla si schitul romanesc Prodromul unde am ascultat pentru prima data in munte o slujba romaneasca. Aici ne-am intalnit cu marele duhovnic al muntelui, Parintele Iulian. Dupa vecernie l-am gasit pe parinte stand pe scarile din fata bisericii. Profitand de ocazie, ne-am asezat toti langa si a inceput sa ne recite poezii iar Dumnezeu sa ne mangaie cu usoare adieri si cu iz de pamant, de hambar plin de cucuruz, iar noi ne intindeam dupa leganarea batranului pentru a nu pierde nici un vers… Ce amintire! Tot aici am fost intariti duhovniceste de ucenicul parintelui Cleopa, monahul Iachint, in timp ce ajutam la aranjarea si strangerea mesei.

Am mai fi ramas noi, dar eram de 2 zile si mai aveam de mers pana la  portul Dafne, iar ziua iesirii din munte se apropia.

Dimineata am plecat la drum alaturi de inca un grup de romani. Drum tare anevoios, foarte mult de urcat. Soare, dar si cate un izvor ce ne potolea setea, cate un fluturas viu colorat si panorama care era in partea stanga. Cand am ajuns in cel mai inalt punct al cararii, ne-am oprit si am servit o masa copioasa.

Cand am ajuns la Schitul Sfintei Ana, dupa ce parcursesem cel mai greu traseu am sarutat moastele Sfintei Ana si ne-am continuat drumul catre Schitul Nea Skiti unde am avut marea bucurie de a ne inchina la mormantul Cuviosului Gheron Iosif.

De la Nea Skiti am pornit spre Manastirea Sfantul Pavel unde era Hram (Sfantul Pavel Xiropotamu), primul hram la care am participat in Sfantul Munte.

Ajungand la Manastirea Sfantul Pavel am fost cazati cu greu pentru ca erau multi pelerini. Despre staret se spune ca ar avea o viata sfanta aratandu-i-se Maica Domnului de mai multe ori si cerandu-i sa aiba grija de romanii de la Schitul Lacu. De asemenea, are in camera o matanie atat de lunga incat este agatata de tavan pe un scripete si cand intra in camera scripetele se misca in continuu. In biserica se afla moastele a 98 de sfinti dintre care: particele de la Sfantul Lazar cel a patra zi inviat, Sfantul Luca Evanghelistul, Sf.Ap. Filip, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sf.Ev. Matei, Sf. Vasile cel Mare si multi altii. Se mai afla si icoana Maicii Domnului numita “Oglinda”, pe care imparateasa Teodora, sotia lui Teofil, luptator impotriva sfintelor icoane, o pastra in camera ei; pe o parte era icoana, iar pe spate era oglinda: noaptea icoana, ziua oglinda pentru a nu fi cunoscuta de sotul ei.

Din port am intrat in cea mai mare incurcatura. Aceasta incurcatura prin care am simtit cel mai puternic si pentru ultima data in pelerinajul nostru puterea Acoperamantului Maicii Domnului sub care se afla Muntele Sfant… Ce fericire am simtit noi.

Fiind obositi, ne-am hotarat sa luam vaporul spre Gregoriu iar de acolo sa trecem la Simonos Petra si Dionisiu, insa capitanul vasului nu a vrut sa opreasca vasul si ne-a lasat la Dafne. Ajunsi la Dafne, am avut doua variante de dormit: Rusikon si Xiropotamu. Nici una nu ne-a primit fara programare si ne-a primit un parinte roman care are chilie langa Xiropotamu, un parinte foarte cumsecade.

Deci, locurile în care am dormit noaptea sunt următoarele: M Constamonitu, M Vatopedu, M Stavronikita,M Caracalu, M Prodromu (2 nopţi), M Sfântul Pavel, chilia părintelui român de lângă M Xiropotamu.

Pentru viitori pelerini in Athos, facem unele observatii in urma pelerinajului:

În Sfântul Munte, sepoate intra doar cu permis de intrare, numit “diamonitiriu“. Acesta se eliberează de către o mănăstire în urma telefonului dat de pelerin cu aproximativ o saptamana inainte. Am observat ca indiferent câte zile specifici că vrei sa stai în Sfântul Munte, diamonitiriul are perioada de patru zile. Cu toate acestea poţi sta cu mult mai mult fără a avea probleme (de exemplu, noi am stat 8 nopţi). Cred că sunt persoane care stau şi câte 2-3 săptămâni cu un diamonitiriu de 4 zile.

Diamonitiriu, din câte am observat noi, cel mai uşor se obţine de la Mănăstirea Prodromu (tel 00302377023294, fax 00302377023788) deoarece părinţii sunt foarte binevoitori şi deschişi. Există posibilitatea foarte mare să suni mai multe zile şi să nu răspundă nimeni. Aceasta se întâmplă pentru că, fie decăt 2 ore pe zi este cineva lângă telefon (de exemplu, orele 10-12), fie telefonul este deconectat pentru ca părinţii au fost foarte ocupaţi (cum s-a întâmplat în cazul nostru de am sunat mai multe zile la rând).

Credem noi că cea mai bună perioadă de a merge în Sfântul Munte, este primăvara şi toamna pentru că nu este aglomerat şi dacă mergi pe jos nu este foarte cald. Dar cel mai bine ar fi să se meargă oricând poate pelerinul (în functie de concediu, etc), indiferent în ce perioadă ar fi.

Dintre manastirile la care am fost noi, cele care primesc pelerini fara programare prin telefon inainte sunt: Constamonitu, Zografu, Filoteu si Prodromu. Cele mai multe nu cazeaza decat cu telefon inainte.

Programul/randuiala slujbelor este foarte stricta si precisa si se respecta, majoritatea calugarilor participa la slujbe.

La Manastirile din Athos exista doar doua mese: dimineata dupa slujba (incepand cu ora 7 sau 8 in functie de manastire) si seara dupa vecernie (17, 18). Pelerinii cand merg pentru mai multe zile, este bine sa vina cu mancare din tara pentru a-si asigura masa de pranz. Mesele şi cazările la mănăstiri nu se plătesc la niciuna. Eventual, poţi lăsa pomelnic.

Toate mănăstirile au o bogăţie duhovnicească extraordinară şi pentru cineva care merge pentru prima dată în Sfântul Munte, am recomanda să nu stea mai puţin de 10 zile. Cel mai mult ne-a impresionat Mănăstirea românească Prodromu. Aici este un mare  duhovnic, cunoscut, probabil, de toţi părinţii din Sfântul Munte. Acesta este Părintele Iulian. Doar să vorbeşti puţin cu sfinţia sa şi simţi în tine cum ţi se încălzeşte inima. De asemenea, Vatopedu are foarte multe icoane făcătoare de minuni şi o bogată tradiţie în spate. M Filoteu, este foarte primitoare, este o bucurie să rămâi aici. La chilia părintelui român de lângă Xiropotamu este minunat. Aici este bine să stai mai multe zile, mai ales pentru persoanele care au o viaţă mai angajată în rugăciune, deoarece părintele are programul slujbelor foarte încărcat. M Stavronikita – este aşezată într-un colţ de rai. Este un peisaj acolo care ne-a “terminat”. Drumul de la Prodromu spre M Sfântul Pavel  este…o minunăţie, nu am cuvinte să-l descriu. Recomandăm tuturor să citească înainte de a merge în Sfântul Munte Mărturii din viaţa monahală scrisă de Gheron Iosif şi să nu rateze mormântul sfinţiei sale care este la Schitul Nea Skiti (între Schitul Sfânta Ana şi M Sf Pavel).

Dacă am reuşi să mergem din nou la anul, ne-am axa mai mult pe schituri şi  chilii din dorinţa de a merge în Sfântul Munte, în primul rând pentru rugăciune. Chilia părintelui de langa Xiropotamu, Schitul Sfântul Ilie (întemeiat de Sf. Paisie  Velicicovschi), M Prodromu, Schirul Lacu, Nea Skiti etc.

Costurile pelerinajului au fost: Tren Bucureşti-Tesalonic (şi retur)-450 lei, Autobuz Tesalonic-Uranopolis (şi retur) 22 euro, vapor Uranopolis-Dafne (şi retur)-14 euro, Diamonitiriu-10 euro pentru studenţi şi 25 euro pentru alte persoane, asigurarea medicală făcută în România pe 12 zile-16 lei. Dacă foloseşti autobuzul pe Sf Munte, se plăteşte (cred că este, de exemplu vreo 8-10 euro între Kareia şi Prodromu).

In Sfantul Munte, sub obladuirea Maicii Domnului,  am simtit ca cinci minute de rugaciune in fata unei icoane face cat multe ore acasa, se simte prezenta Harului la aceste icoane.

“…O, cate clipe sfinte am petrecut in Sfantul Munte, nu pot descrie in cuvinte, nici nu pot spune in vorbe multe…”. As dori macar o clipa sa mai fiu inapoi in Athos, sa ne umplem de Hristos…

Bogdan Alexie

Membru ASCOR şi pelerin în Sf. Munte


Tabăra de muncă de la Brâncoveni

august 25, 2009

În perioada 13-16 august ne-am aflat în satul natal al Sfântului Constantin Brâncoveanu,  în Mănăstirea ctitorită de Sfântul Domn al Ţării Româneşti pentru a da o mână de ajutor măicuţelor pentru pregătirea de Hram deoarece Sfinţii Martiri Brâncoveni sunt atât ocrotitorii Eparhiei Slatinei şi Romanaţilor, precum şi ai filialei ASCOR.

Astfel, am fost prezenţi 20 de tineri care am ajutat la strânsul fânului, cărat piatră, pregătirea pachetelor pentru pelerini, spălat vase, pregătit mâncarea, curăţenie etc.

De asemenea, am încercat să îmbinăm munca împreună cu viaţa duhovnicească, participând astfel la Sfintele Slujbe şi având discuţii duhovniceşti cu maica Andreea de la muzeul mânăstirii.

Tabăra a culminat cu slujba din data de 16 august, când, de ziua Sfinţilor Martiri Brâncoveni, noi, ASCOR-ul am avut “misiunea” de la PS Sebastian să participăm la Sfânta Liturghie îmbrăcaţi în costume populare şi să împărţim acatistiere la credincioşii veniţi la sărbătoare.

Cel mai mare folos al taberei, probabil, a fost acela că  ea a fost o cărămidă foarte mare pentru dezvoltarea comuniunii dintre noi, tinerii din ASCOR. Pe de altă parte, ne-am “adăpat” din cel mai curat izvor al credinţei ortodoxe: duhul mănăstirii, deoarece părintele Proclu Nicău spunea că cea mai curată credinţă se păstrează în mănăstiri.

DSC_0389DSC_0398DSC_0512DSC_0530DSC_0553DSC_0561


Tabăra A.S.C.O.R. naţională de vară de la Putna

august 24, 2009

Sub ocrotirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, Mănăstirea Putna a găzduit în acest an, în perioada 12-19 iulie, o școală de vară la care au fost prezenţi foști și actuali membri ai ASCOR din toată ţara. Organizată cu sprijinul Mitropoliei Olteniei, al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuţilor și al Episcopiei Slatinei și Romanaţilor, școala de vară s-a dorit o punte de legătură între noile și vechile generaţii care menţin vie activitatea unei asociaţii a cărei principală menire într-o lume plină de confuzie este aceea de a-L aduce pe Hristos în mijlocul tinerilor studenţi, pentru ca aceștia, la rândul lor, să intre în Biserică și să devină mădulare vii ale Trupului Său. Tocmai de aceea s-a subliniat în cadrul întâlnirilor legătura vie ce trebuie să lege ASCOR de trupul Bisericii, prin înrădăcinarea fiecărei filiale într-o parohie. Istoria ASCOR arată că tocmai această înrădăcinare concretă în viaţa Bisericii, în viaţa întru Hristos, a determinat trăinicia de-a lungul timpului și puterea de-a face faţă unor provocări care păreau cu mult peste puterile unor tineri entuziaști și nepricepuţi în treburile lumii. Dar „puterea Domnului în slăbiciune se desăvârșește” (II Cor. 12:9)! Nu în ultimul rând, școala de vară s-a dorit un mijloc prin care diferitele filiale să facă un schimb de experienţă și să întărească unitatea ASCOR la nivelul întregii ţări.

Școala de vară de la Putna a întrunit, de asemenea, mai mulţi vorbitori, preoţi și dascăli din diferite domenii. Astfel, părintele Vasile Gavrilă, parohul paraclisului universitar Sfântul Nicolae din București, a pus în lumină atât importanţa vieţii liturgice pentru tineri, cât și pericolele care-i urmăresc pe aceștia în viaţa contemporană; stareţul Mănăstirii Putna, părintele Melchisedec (Velnic), a vorbit despre discernământ și smerenie; Luca Zolli, un romano-catolic convertit la ortodoxie, după nenumărate lupte, a dat o uimitoare mărturie. Nu în ultimul rând, a fost importantă mărturia foștilor președinţi sau membri marcanţi ai ASCOR (părintele Florin Botezan din Alba Iulia, părintele Ciprian Negreanu din Cluj, părintele Teofan de la Putna și Virgiliu Gheorghe) despre importanţa pe care a jucat-o și o joacă ASCOR, nu numai în societatea românească, dar și în viaţa fi ecăruia.

Program Tabăra Naţională

  • Sâmbătă, 11 iulie – Sosirea participanţilor
  • 13.00 Prânzul
  • 18.00 Cina
  • Duminică, 12 iulie
  • Sf Liturghie
  • 14.00 IPS Pimen Suceveanul, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor: „Cuvânt către tineri”
  • Vizită la Mormântul Sfântului Ştefan cel Mare, Muzeu, Biserica mare, Paraclisul,   Biserica Dragoş Vodă, Chilia Sfântului Daniil Sihastru
  • Luni, 13 -iulie
    • 7.00 – 9.00 Sfânta Liturghie
    • 9.00 – 9.30 Mic dejun
    • 10.00 – 13.00 Întâlnire cu Părintele Vasile Gavrilă, preot la Paraclisul Universitar “Sf. Nicolae” din Bucureşti: „Mai poate fi atrăgătoare viaţa liturgică pentru tânărul de azi? Experienţa dintr-o Biserică a studenţilor”
    • 13.00 – 13.30  Prânz
    • 13.30 – 16.00 Pauză
    • 16.00 – 19.00 Întâlnire cu  Părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, stareţul Mânăstirii Putna „Discernământul în viaţa tinerilor”
    • 19.00 – 19.30 Cina
  • Marţi 14,iulie
    • 7.00 – 9.00 Sfânta Liturghie
    • 9.00 – 9.30 Mic dejun
    • 10.00 – 13.00 Întâlnire cu Dna. Prof.  Alexandrina Cernov – „De ce este Eminescu poetul nostru naţional” şi istoricul Ilie Luceac – “Eminescu şi Bucovina”
    • 13.00 – 13.30  Prânz
    • 13.30 – 16.00 Pauză
    • 16.00 – 19.00 Întâlnire cu Florin Pintescu (istoric)- „Istoria României în secolul al XX-lea” – sinteze şi comparaţii pentru tineri (mişcările studenţeşti, curente culturale pentru apărarea  identităţii româneşti, raportul Stat / Biserică, etc.)
    • 19.00 – 19.30 Cina
    • 19.30-22.30 Priveghere la Acoperământul Maicii Domnului
  • Miercuri, 15 -  iulie
    • 7.00 – 9.00 Sfânta Liturghie
    • 9.00 – 9.30 Mic dejun
    • 10.00 – 13.00 Întâlnire cu   Virgiliu Gheorghe (biofizician)- 1. „Dependenţa de imaginea video – o boală gravă a mileniului III” 2.”O mărturie despre viaţa în ASCOR”
    • 13.00 – 13.30  Prânz
    • 13.30 – 16.00 Pauză
    • 16.00 – 19.00 Întâlnire cu  Luca Zolli „Cum am descoperit ortodoxia! Mărturia unui italian catolic care a cerut să fie botezat în Biserica Ortodoxă”;
    • 19.00 – 19.30 Cina
    • După 19.30  Urcarea pe Dealul Crucii

  • Joi, 16 iulie
  • 8.00 Pelerinaj la Mănăstirile Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ, Gura Humorului, Dragomirna, Bogdana
  • Vineri, 17 iulie 2009
    • 7.00 – 9.00 Sfânta Liturghie
    • 9.00 – 09.30 Mic dejun
    • 10.00-13.00 Schimb de experienţă între generaţiile ASCOR. Discuţii cu foşti preşedinţi ai asociaţiei : Ierom. Teofan Popescu (Putna), Ierom. Dosoftei Dijmărescu (Putna), Pr. Florin Botezan (Alba Iulia)
    • 13.00 – 13.30 Prânz
    • 13.30 – 16.00 Pauză
    • 16.00 – 19.00 Continuarea discuţiilor
    • 19.00 – 19.30 Cina
    • 19.30 – 21.30 Proiecţie de film – Părintele. Sofian Boghiu „Dreapta socoteală”
  • Sâmbătă, 18 iulie
    • 7.00 – 9.00 Sfânta Liturghie
    • 9.00-9.30 Mic Dejun
    • 10-11.30 Întâlnire cu Bogdan I. Stanciu, preşedintele Pro Vita Bucureşti, 1.„Lupta împotriva scăderii natalităţii”, 2.„Propunere de colaborare ASCOR-Pro-Vita”
    • 11.30-13.00 Continuarea schimbului de experienţă între generaţiile ASCOR,   Închiderea taberei:

03DSC05910DSC05965DSC06036DSC06053DSC06406DSC06466DSC_5598DSC06790DSC06763DSC06641


Viaţa duhovnicească

iulie 29, 2009

Joi, 30 iulie 2009, ora 18.00 la Mănăstirea Clocociov ne vom întâlni cu Pr Nicolae şi vom discuta pe tema vieţii duhovniceşti.

monograma-iisus-hristos-sigla-ascor

Viata duhovniceasca se confunda in zilele noastre cu o moralitate neinspiranta si insipida. Nu! Moralitatea este numai un prim pas, un prim pas primitiv de intoarcere la viata duhovniceasca. Cand cititi Noul Testament vedeti de cate ori Apostolii vorbesc de „noua viata in Hristos.” Este intr-adevar o viata in Duh. Viata duhovniceasca este a trece de la viata noastra primitiva, biologica, pentru care nu am nici un cuvant de prihana – dar este doar asta, ca-i primitiva, si se termina cu mormantul. Viata in duh inseamna a patrunde in legile vietii dumnezeiesti (daca le putem numi legi), care viata nu cunoaste stricaciune, nici micsorare, nici suferinta.

De ce sufera omul? este un mers spre moarte, o pierdere a vietii. Deci viata duhovniceasca adevarata nu cunoaste pierdere. Si a intra, inainte de moartea noastra biologica, in aceste elemente ale vietii vecinice, este viata duhovniceasca. Sa luam . Uite, va dau un exemplu. De cate ori au venit la mine oameni zdrobiti de viata aceasta, cu incurcaturi inexplicabile, cu probleme de nerezolvat, si in neputinta mea, asa cum mi-a spus Parintele nostru Duhovnic, daca au venit la mine, i-am primit cum i-au primit si fratii mei din Manastire. Si daca i-am ascultat, daca am avut cat de putina dragoste sa-i ascultam fara sa judecam, de multe ori asa de putina dragoste a lucrat asa o inviere in viata acestor oameni, ca uneori am ramas pur si simplu uimiti, trasniti, „de unde si pana unde”!

Deci ce vreau sa zic? Dragostea, in cele mai mici manifestari, nu este o chestie psihologica, nici macar morala. Este legea vietii. Viata duhovniceasca este lucrul despre care se vorbeste astazi in teologia noastra cu terminologie eretica: mistica. Pentru noi, in Ortodoxie, mistica nu exista. Mistica, ce se numeste mistica, este viata duhovniceasca. E mistica, fiindca-i a Duhului; ca nu se poate exprima nici in termenii logicii formale, nici in materialitate; e tainica, fiindca face lucruri pe care le numim minuni, lucruri la care nu ne asteptam; chiar si asta, ca impartasesti putina dragoste unui aproape, si te uimesti „de unde pana unde,” ca invie toata viata lui – de multe ori si altii imprejurul lui.

Deci, in cateva cuvinte, aceasta este viata duhovniceasca. Si tare m-as bucura ca cuvantul acesta, „mistica,” aproape sa nu se mai auda, fiindca vine dintr-o erezie care nu a stiut rational unde sa plaseze niste fenomene pe care nu le putea nega; si atuncea a inventat un „sertar” pe care l-a intitulat „mistica.” Si tot ce nu intelegi, bagi acolo, fiindca este mistic, „asta este mistica.” Nu! Asta-i viata duhovniceasca. Noi nu avem nevoie de termenul acesta. Se intrebuinteaza si el, dar pentru noi este viata duhovniceasca. Adica viata prin care acum incepe sa lucreze, sa zicem, pocainta noastra, incepem sa vedem mai limpede. Azi poate inteleg mai bine cuvantul acesta din Scriptura decat ieri. Maine o sa inteleg mai multe lucruri. Fac un lucru care, prin a-l face, imi deschide ochii, daca este drept lucrul pe care l-am facut, si experienta fizica pe care o am, poate ca imi deschide niste orizonturi la care nu ma asteptam. Uite cum se impleteste viata practica cu luminare, care luminare nu este, iarasi, un fenomen doar intelectual sau cultural, ci este ceva ce ma va urma dupa moarte.

Ce este ? Iarasi, un lucru ce nu se intelege drept astazi. Pocainta nu este numai o parere de rau si o „miorlaiala” pentru niste rautati pe care le-am facut; pocainta este dinamica spre viata vecinica. Parintele nostru duhovnic, Parintele Sofronie – si, daca va uitati, in armonie cu toata filocalica – spune ca este inceputul autenticei contemplari. Ce se intampla in pocainta? Uitati-va cati oameni imprejurul nostru sunt inconstienti de pacat, dar si noi ieri-alaltaieri; traiam pacatul si nici nu stiam ca-i pacat. De cate ori n-am auzit: O, Parinte, nu stiam ca asta-i pacat! Sau eu, candva, n-am stiut ca asta-i un pacat, decat cand am vazut intr-o rugaciune, sau in intrebarile acelea din Molitfelnic.

Deci, constientizarea pacatului. Dar constientizarea nu este numai lucrul acesta faptic. De cate ori ai incercat sa convingi pe cineva ca asta nu-i un lucru bun, asta-i un pacat, si nu te-a crezut! Si ce se-ntampla cand incepe sa te creada? Ce se intampla cand eu constientizez ca un lucru a fost pacat? incep sa vad intunericul in care sunt. Si ce imi arata acest intuneric, decat ca e prezenta o lumina pe undeva in viata mea? Deci constientizarea pacatului, in doua cuvinte – v-o spun din partea filocalicilor si a Parintelui meu duhovnicesc – este , este Dumnezeu insusi care-mi lumineaza constiinta. Acum risc deznadejdea, dar nu-i momentul sa „deznadajduiesc ca sunt mult mai rau decat ieri”: ba sunt mai bine, fiindca sunt tot pacatosul de ieri, dar incep sa fiu constient. Vazand acuma haul si intunericul pacatului meu, pot sadeznadajduiesc, dar sunt mai pretios in ochii lui Dumnezeu decat cand eram acelasi pacatos si habar nu aveam. De ce? Fiindca inseamna ca Dumnezeu gaseste ui mine pe cineva cu care poate sa inceapa a vorbi.

Si zicea Parintele Sofronie: Viata pocaintei nu este altceva decat intoarcerea omului de catre intunericul, pe care astazi lumina lui Dumnezeu ni-l descopera, catre acea lumina. Si , contemplarea luminii necreate, adica a lui Dumnezeu insusi, nu este un fenomen cum ni-l inchipuim noi, ci un lucru care este intr-un firesc al dezvoltarii omului, al devenirii omului intru fiinta, un firesc al omului devenit o minte de Dumnezeu vazatoare; fiindca printr-o ascultare a graiului tainic al lui Dumnezeu, sau prin ascultarea acestei lumini dumnezeiesti care astazi imi dezvaluie intunericul, incep sa vad candva, in viata mea – da-ne Doamne, si auzi-ne aceasta ca rugaciune! – incep sa vad insasi lumina.

Si Parintele Sofronie zicea: „De-abia atunci o sa-ti dai seama ca asta este acea lumina care in zilele deznadejdilor tale te lumina ca sa iti vezi intunericul, ca sa incepi calatoria dintru intuneric intru lumina.” Deci iata ce numesc viata duhovniceasca.

Parintele Rafail Noica

sursa: http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/96041-viata-duhovniceasca


Sfânta Liturghie

iulie 1, 2009

Domnul Iisus Dumnezeu este de faţă în Sfântul Altar. Şi dacă ar fi cu putinţă să se vadă cerurile deschise, nu s-ar putea vedea nimic mai mult în cer de cum este în Sfântul Altar, la Sfânta Liturghie. Că: “Tu eşti Cel ce aduci, Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce Te împarţi, Hristoase Dumnezeul nostru!” (Rugăciunea preotului în timpul cântării Heruvicului). (Pr Arsenie Papacioc)

Este atât de necesară şi de obligatorie participarea la Sfânta Liturghie, mai mult decât ne sunt necesare lumina şi aerul. Dumnezeu ţine pământul mai mult pentru Sfânta Liturghie ce se săvârşeşte pe el. Liturghia este cea mai mare lucrare pe pământ şi folosul dincolo de închipuire al întregii creaţii a lui Dumnezeu. (Pr Arsenie Papacioc)

- De ce se savarseste jertfa liturgica zilnic in biserici si manastiri? Numai pentru a ne reaminti de jertfa  lui Hristos de pe cruce? Răspuns: Jertfa liturgica se savarseste zilnic in biserici, aratand permanenta si vesnicia starii de jertfa a Fiului facut om, menita sa devina proprie in veci si creatiei. Deci, nu se savarseste numai pentru a ne aminti de jertfa lui Hristos, ci si pentru a ne-o insusi cat mai des pentru a ne pre­gati pentru insusirea ei vesnica, pentru a trai in bucuria si iubirea litur­gica si a ne hrani zilnic din ea. (Pr. Prof. Dumitru Stăniloaie)

Sfânta Liturghie este o slujbă care aduce cerul pe pământ. Biserica în general este considerată ca “cerul cel de pe pământ”, având în vedere biserica drept locaş de închinare. Sfânta Liturghie este împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. (Pr. Teofil Părăian)

Noi considerăm Sfânta Liturghie ca împărăţia lui Dumnezeu pe pământ în înţelesul că la începutul ei se spun cuvintele: “Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor”. Deci avem în vedere că în faţa noastră se desfăşoară împărăţia lui Dumnezeu, avem în vedere faptul că se face aici pe pământ lucru ceresc, în “cerul cel de pe pământ”, avem în vedere faptul că la Sfânta Liturghie noi îi închipuim aici pe pământ pe cei din ceruri. Cuvintele: “Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm. Ca pe Împăratul tuturor, să-L primim pe Cel în chip nevăzut înconjurat de cetele îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia”, sunt cuvinte din care înţelegem că participând noi la Sfânta Liturghie nu mai suntem doar oameni obişnuiţi, oameni păcătoşi aşa cum ne ştim noi, ci suntem şi închipuitori ai fiinţelor cereşti care stau în apropierea lui Dumnezeu şi-I aduc mărire lui Dumnezeu, îi închipuim pe Heruvimi. (Pr. Teofil Părăian)

Şi, la Sfânta Liturghie, avem posibilitatea să spunem cuvinte îngereşti: “Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Ta”. Sunt cuvinte din cer aduse pe pământ şi le spunem şi noi. Avem apoi posibilitatea să-I aducem mărire lui Dumnezeu răspunzând la ecfonisele de la Sfânta Liturghie în care Îl avem în vedere pe Dumnezeu ca Cel “Căruia I se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea”, ca pe Cel ce are “stăpânire, împărăţie, putere şi mărire”, ca pe Cel ce este “bun şi iubitor de oameni”, ca pe Cel ce este “milostiv şi iubitor de oameni”, ca pe Cel ce este “Sfânt” şi “sfinţirea noastră” şi toate acestea ni le pune în faţă Sfânta Biserică în Sfânta Liturghie. Şi noi răspunzând la aceasta mărturisim că avem încredinţarea că trebuie să-I aducem mărire lui Dumnezeu şi Îi aducem mărire lui Dumnezeu după puterea noastră, fiecare dintre noi atâta cât putem noi să aducem. Din toată mărirea lui Dumnezeu Îi aducem atât cât putem noi să-I aducem şi gândul acesta că Dumnezeu e bun şi milostiv şi iubitor de oameni, că e sfânt, că e sfinţirea noastră trebuie să ne dea dorinţa ca să fim preamăritori de Dumnezeu întrucât Ortodoxia este cu preamărire adusă lui Dumnezeu. (Pr. Teofil Părăian)

Ce ne invata Sfintii Parinti despre efectele si importanta Sfintei Liturghii ? Răspuns: Nu este ceva mai de folos noua si mai iubit de Dumnezeu ca jertfa Sfintei Liturghii, pentru ca ea este lucrarea Mantuitorului si invierea oamenilor si partasania Lui cu noi. Sfanta Liturghie este mai presus decat toata rugaciunea si lauda si se cade a ne griji de lucrarea aceasta, dumnezeiasca, caci pentru ea este toata rugaciunea ce se face in Biserica si aceasta este slujba care se face de cele mai multe ori in zilele viietii noastre. ( Pr. Cleopa dupa Sfantul Simeon al Tesalonicului ) .

Începând cu data de 30 iunie 2009, zilnic,  la Biserica Sfânta Treime (vis-a-vis de Episcopie), se săvârşeste Slujba Sfintei Liturghii, începând cu ora 8.

40416