Pelerinaj Sf. Munte Athos 2-12 August 2009

As dori macar o clipa sa fiu iarasi in Athos…

Acest pelerinaj mult asteptat  a inceput cum nu ne asteptam cu multe ispite peste care am trecut, poate fara voia noastra, cu rolul de a ne destepta si a ne atentiona la ceea ce avea sa urmeze….

Pe drum, cea mai simtitoare dorinta era ca in urma acestui pelerinaj sa se intample si cu noi macar o minune, sa dobandim odata cu intoarcerea in tara nu numai suveniruri ci si ceva pentru sufletul nostru, ceva de nepretuit.

Cand am pus piciorul prima data pe Muntele Sfant, Daniel, Florin, Emil, Bogdan, Daniel si cu mine… totul a fost redus la liniste, usoare adieri de vant si uimire.

Cea dintai manastire la care ne-a lasat vaporul a fost Manastirea Dohiariu. Intrand in curtea manastirii am mers la arhondaric (receptie) si am incercat sa ne intelegem cat mai usor prin intermediul limbii engleze… Dupa ce ne-am “caznit” oleaca, am auzit cele mai dulci cuvinte:  “Da’ de unde sunteti voi, mai fratilor?- era un romanas de-al nostru care traia prin Munte. Dupa ce am fost serviti cu uzzo, o prajitura foarte dulce si apa, am mers sa ne inchinam la Icoana Maicii Domnului Grabnic Ascultatoarea (pictata pe perete).

Dupa ce ne-am sfatuit, am hotarat sa innoptam la Manastirea Constamonitu, aflata la distanta de o ora. Pe drum am vazut o scorbura in munte in care, candva, se ruga un calugar, cativa arici de mare, apoi am traversat livezi de maslini. Cand eram mai dezamagiti de greutatea drumului vedem o masina ca se apropie. Oprim masina si intrebam cum putem noi mai bine in limba engleza cat mai este pana la manastire si ni se raspunde :“ De ce nu vorbiti in romana, ca vad ca stiti!”. Era un calugar de la Schitul Lacu. Ajungand la manastire, am si simtit purtarea de grija a Maicii Domnului… Seara am mers la vecernie timp de 2 ore si dimineata am incercat sa facem fata celei mai lungi slujbe (asa credeam noi) la care am participat vreodata, de la 3 pana la 8.

Manastirea Constamonitu este singura din Sfantul Munte care nu a acceptat bani de la Uniunea Europeana iar parintii de acolo sunt recunoscuti ca fiind ucenici ai Parintelui Paisie Aghioritul. Parintii au fost foarte calzi si primitori cu noi.

Dupa masa de dimineata am plecat spre Mastirea Zografu unde am fost primiti, la fel, foarte calduros. Acolo am vizitat manastirea, celebra si prin cele 3 icoane ale sale cu  Sf. M. M. Gheorghe. Una dintre ele pastra semnul necredintei unui arhiereu care nu credea ca s-a pictat singura: varful degetului ramas infipt in icoana in nasul Marelui Mucenic. De asemenea,  icoana daruita de Stefan cel Mare manastirii cu chipui Sf.M.M. Gheorghe si icoana Maicii Domnului Prevestitoarea.

Dupa ce ni s-au uscat hainele, am plecat spre Manastirea Vatoped unde urma sa innoptam. Aici se caza foarte greu din cauza numarului mare de pelerini, dar noi cu ajutorul staretului Stefan de la Constamonitu am reusit sa rezervam 5 paturi. Pe drum am putut vedea un peisaj extraordinar al muntelui si Marea Egee. Am dat de multe raspantii fara indicator sau cu indocator stramb unde am fost nevoiti sa ne sfatuim cu toti si cu ajutorul Proniei ce se revarsa asupra Muntelui am ales calea corecta. Ne-am oprit pe o poteca ce ocolea muntele cu vederea spre mare pentru a ne potoli foamea cu care venisem, infulecand din priviri maiestria privelistii si apoi ne-am asezat si la masa noastra (pateuri de tot soiul, gemuri de toate fructele, tocanita de legume la borcan de toate culorile, fasole, tot ce-ti doreai – glumeam), nimic nu mai conta… eram foarte multumiti.

Manastirea Vatoped ne-a coplesit prin moastele sfinte si icoanele facatoare de minuni: Braul Maicii Domnului (impletit din par de camila de insasi Maica Domnului), o parte din lemnul Sfintei Cruci si trestia in care a fost infipt buretele imbibat in otet, capul Sfantului Ioan Gura de Aur (avand urechea stanga, la care i-a vorbit Sfantul Ap. Pavel, intreaga), capul Sfantului Grigorie Teologul, degetul de la mana dreapta al Sfantului Ioan Botezatorul (degetul cu care l-a aratat pe Iisus) si o multime de alte sfinte moaste. Aici se gasesc icoanele facatoare de minuni ale Maicii Domnului : Vitamarisa sau Ctitorita (in urma unui jaf al arabilor, aceasta a fost ascunsa de calugari impreuna cu o lumanare aprinsa in fantana aflata in altar. Calugarii au fost ucisi iar ierodiaconul Sava a fost luat ca prizonier. Dupa 70 de ani a fost eliberat si intorcandu-se la manstirea reconstruita – doar el stia de fantana-, a gasit icoana si lumanarea aprinsa in fata ei), Mangaietoarea sau Paramitia, Esfagmeni sau Injunghiata, Antifonitria sau Impotriva Glasuitoare, Izvoratoarea de ulei, Pirovolitisa sau Impuscata, Pantanassa sau Atotimparateasa… icoane care pur si simplu te ingenuncheau cu slava lor.

Dupa ce am reusit sa facem o fotografie cu staretul Efrem am plecat spre Kareia  cu microbuzul; din cauza marii care era involburata, pe tarmul de N-E, nu a fost posibila deplasarea spre Manastirea Pantocrator. La Kareia ne-am inchinat la Icoana Maicii Domnului “Axion Estin”.

Am vizitat Manastirea Cutlumusi, manastire denumita “Lavra Tarilor Romane” datorita ajutorului primit din partea foarte multor domnitori romani.

Ne-am indreptat apoi catre Stavronikita mergand cand pe o parte, cand pe alta a drumului, in functie de abundenta tufelor de mure. Ajungand la arhondaric am fost primiti cum nu se putea mai bine, cu toate ca manastirea era recunoscuta pentru faptul ca nu caza pelerini a caror invitatie nu era facuta de aceasta manastire. Am primit o camera cu vedere catre infinit: jos, valurile involburate loveau stancile pe care era ridicata manastirea, sus, cerul senin, iar in orizont era totul intr-o armonie desavarsita. A fost una dintre cele mai pitoresti imagini vazute vreodata

La Manastirea Stavronikita am recunoscut sapte icoane celebre care se gasesc ca litografii in comert. De asemenea, tot aici se afla Icoana Sfantului Nicolae care a fost gasita pe mare si care avea o scoica pe frunte cand a fost gasita

Dupa slujba care s-a terminat dimineata, am facut un drum pana la Manastirea Pantocrator. Aici ne-am inchinat la icoana Maicii Domnului Gherontita

sau Stareta (Icoana pictata initial era de o frumusete ingereasca, foarte luminoasa la chip, nu dupa cum arata acum. Preasfanta si-a schimbat infatisarea, aratand mai intunecata pentru a nu fi motiv de sminteala diaconului care tamaia icoana) – icoana facatoare de minuni la care nu te poti inchina decat cu evlavie si cu frica de Dumnezeu, dar si cu credinta ca Maica Domnului va face o minune sufletului tau.

Tot aici se a fost intamplarea cu ingerul care a descoperit unui monah cantarea “Cuvine-se cu adevarat”. Insusi Arhanghelul Gavriil a scris cu degetul pe o placa aceasta cantare. Inainte, se cunostea cantarea incepand de la “Ceea ce esti mai cinstita…”. Arhanghelul a invatat un ucenic inceputul “Cuvine-se cu adevarat sa te fericim Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru”. Aici se gasesc ca Sfinte Moaste, printre altele, un deget de la piciorul Sf. Ioan-Botezătorul, piciorul cu pulpa Sf. Ap. Andrei (cel dintâi chemat).

A urmat Manastirea Iviron unde am fost intampinati de un calugar care ne facea un semn cu mana in zona burtii descriind un cerc (in munte se mananca doar dimineata si seara). Ce coincidenta: noi ramasesem fara paine si ne gandeam ca o sa sarim peste o masa, eram flamanzi. Si ce paradox: ne uitam la parinte si nu ziceam nimic, ne era foame si nu ne venea a crede. Fericire cu unul mai “nemancat” dintre noi care ne-a salvat din impas:”dA… yeS…si, oui!”, si parintele ne-a invitat la trapezaaa. Ne-am inchinat la icoana numita Portarita (odata un sarac a venit sa ceara o paine. Calugarul i-a cerut bani, dar a plecat suparat pentru ca nu avea. Pe drum s-a rugat Maicii Domnului si i s-a aratat in cale o femeie care i-a dat un ban de aur. Intorcandu-se la calugar, i-a aratat banul. Acesta surprins de acel ban de aur, a privit la icoana Maicii Domnului si a observat cum din salba ei, lipsea un galben. De atunci la poarta manastirii se gasesc paini sau alte alimente). Se spune ca, aproape de sfarsitul lumii, se va lua  acoperamantul Maicii Domnului de pe Sfantul Munte iar icoana va pleca pe mare, asa cum a venit. Proorociile spun ca, atunci cand vor intra femeile in Sfantul Munte, va pleca si icoana (in parlamentul UE s-a votat intrarea femeilor in munte; traditia puternica a muntele mai amana patrunderea femeilor… o chestiune de timp).Tot aici este o pictura pe peretele bisericii intruchipand pe Mantuitorul in marime reala.

Iviron, Filoteu… “Dulcea Sarutare” (pictata de Apostolul Luca) … mana dreapta a Sfantului Ioan Gura de Aur… Tot ceea ce te inconjoara sau exista pe Sfantul Munte te cucereste in intregime. Simti lucrarea Maicii Domnului pe acest Munte.

La Manastirea Filoteu am vorbit cu un monah roman, pe nume tot Filoteu care ne-a impresionat prin simplitatea, credinta si trairea sa.

Caracalu, la o jumatate de ora de Filoteu…Aici am innoptat si stat de vorba cu doi monahi romani. Unul dintre ei ne spunea ca bisericile vor fi poleite pe dinafara si pe dinaintru cu aur, numai aur, se vor construi biserici, manastiri, dar Duhul Sfant nu va fi acolo…

Caracalu-Marea Lavra… picatura chinezeasca. Un drum anevoios cu multe urcusuri, multa vorba (“ dupa coama urmatoare o sa se vada Lavra”, dar multe coame am trecut pana sa o zarim). Nadejdea ne era pusa la incercare. Deznadejdea ne era alungata de “Doamne Iisuse…”, “Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu…”. Si astfel simteam generozitatea Preasfintei. Doar o vorba scurta si cineva ne-a oprit si ne-a dat o lubenita, am gasit smochine coapte, mure si izvorul Sfantului Atanasie Atonitul (apa limpede si rece care izvora din interiorul muntelui).

Pe teritoriul Manastirii Marea Lavra se afla si schitul romanesc Prodromul unde am ascultat pentru prima data in munte o slujba romaneasca. Aici ne-am intalnit cu marele duhovnic al muntelui, Parintele Iulian. Dupa vecernie l-am gasit pe parinte stand pe scarile din fata bisericii. Profitand de ocazie, ne-am asezat toti langa si a inceput sa ne recite poezii iar Dumnezeu sa ne mangaie cu usoare adieri si cu iz de pamant, de hambar plin de cucuruz, iar noi ne intindeam dupa leganarea batranului pentru a nu pierde nici un vers… Ce amintire! Tot aici am fost intariti duhovniceste de ucenicul parintelui Cleopa, monahul Iachint, in timp ce ajutam la aranjarea si strangerea mesei.

Am mai fi ramas noi, dar eram de 2 zile si mai aveam de mers pana la  portul Dafne, iar ziua iesirii din munte se apropia.

Dimineata am plecat la drum alaturi de inca un grup de romani. Drum tare anevoios, foarte mult de urcat. Soare, dar si cate un izvor ce ne potolea setea, cate un fluturas viu colorat si panorama care era in partea stanga. Cand am ajuns in cel mai inalt punct al cararii, ne-am oprit si am servit o masa copioasa.

Cand am ajuns la Schitul Sfintei Ana, dupa ce parcursesem cel mai greu traseu am sarutat moastele Sfintei Ana si ne-am continuat drumul catre Schitul Nea Skiti unde am avut marea bucurie de a ne inchina la mormantul Cuviosului Gheron Iosif.

De la Nea Skiti am pornit spre Manastirea Sfantul Pavel unde era Hram (Sfantul Pavel Xiropotamu), primul hram la care am participat in Sfantul Munte.

Ajungand la Manastirea Sfantul Pavel am fost cazati cu greu pentru ca erau multi pelerini. Despre staret se spune ca ar avea o viata sfanta aratandu-i-se Maica Domnului de mai multe ori si cerandu-i sa aiba grija de romanii de la Schitul Lacu. De asemenea, are in camera o matanie atat de lunga incat este agatata de tavan pe un scripete si cand intra in camera scripetele se misca in continuu. In biserica se afla moastele a 98 de sfinti dintre care: particele de la Sfantul Lazar cel a patra zi inviat, Sfantul Luca Evanghelistul, Sf.Ap. Filip, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sf.Ev. Matei, Sf. Vasile cel Mare si multi altii. Se mai afla si icoana Maicii Domnului numita “Oglinda”, pe care imparateasa Teodora, sotia lui Teofil, luptator impotriva sfintelor icoane, o pastra in camera ei; pe o parte era icoana, iar pe spate era oglinda: noaptea icoana, ziua oglinda pentru a nu fi cunoscuta de sotul ei.

Din port am intrat in cea mai mare incurcatura. Aceasta incurcatura prin care am simtit cel mai puternic si pentru ultima data in pelerinajul nostru puterea Acoperamantului Maicii Domnului sub care se afla Muntele Sfant… Ce fericire am simtit noi.

Fiind obositi, ne-am hotarat sa luam vaporul spre Gregoriu iar de acolo sa trecem la Simonos Petra si Dionisiu, insa capitanul vasului nu a vrut sa opreasca vasul si ne-a lasat la Dafne. Ajunsi la Dafne, am avut doua variante de dormit: Rusikon si Xiropotamu. Nici una nu ne-a primit fara programare si ne-a primit un parinte roman care are chilie langa Xiropotamu, un parinte foarte cumsecade.

Deci, locurile în care am dormit noaptea sunt următoarele: M Constamonitu, M Vatopedu, M Stavronikita,M Caracalu, M Prodromu (2 nopţi), M Sfântul Pavel, chilia părintelui român de lângă M Xiropotamu.

Pentru viitori pelerini in Athos, facem unele observatii in urma pelerinajului:

În Sfântul Munte, sepoate intra doar cu permis de intrare, numit „diamonitiriu„. Acesta se eliberează de către o mănăstire în urma telefonului dat de pelerin cu aproximativ o saptamana inainte. Am observat ca indiferent câte zile specifici că vrei sa stai în Sfântul Munte, diamonitiriul are perioada de patru zile. Cu toate acestea poţi sta cu mult mai mult fără a avea probleme (de exemplu, noi am stat 8 nopţi). Cred că sunt persoane care stau şi câte 2-3 săptămâni cu un diamonitiriu de 4 zile.

Diamonitiriu, din câte am observat noi, cel mai uşor se obţine de la Mănăstirea Prodromu (tel 00302377023294, fax 00302377023788) deoarece părinţii sunt foarte binevoitori şi deschişi. Există posibilitatea foarte mare să suni mai multe zile şi să nu răspundă nimeni. Aceasta se întâmplă pentru că, fie decăt 2 ore pe zi este cineva lângă telefon (de exemplu, orele 10-12), fie telefonul este deconectat pentru ca părinţii au fost foarte ocupaţi (cum s-a întâmplat în cazul nostru de am sunat mai multe zile la rând).

Credem noi că cea mai bună perioadă de a merge în Sfântul Munte, este primăvara şi toamna pentru că nu este aglomerat şi dacă mergi pe jos nu este foarte cald. Dar cel mai bine ar fi să se meargă oricând poate pelerinul (în functie de concediu, etc), indiferent în ce perioadă ar fi.

Dintre manastirile la care am fost noi, cele care primesc pelerini fara programare prin telefon inainte sunt: Constamonitu, Zografu, Filoteu si Prodromu. Cele mai multe nu cazeaza decat cu telefon inainte.

Programul/randuiala slujbelor este foarte stricta si precisa si se respecta, majoritatea calugarilor participa la slujbe.

La Manastirile din Athos exista doar doua mese: dimineata dupa slujba (incepand cu ora 7 sau 8 in functie de manastire) si seara dupa vecernie (17, 18). Pelerinii cand merg pentru mai multe zile, este bine sa vina cu mancare din tara pentru a-si asigura masa de pranz. Mesele şi cazările la mănăstiri nu se plătesc la niciuna. Eventual, poţi lăsa pomelnic.

Toate mănăstirile au o bogăţie duhovnicească extraordinară şi pentru cineva care merge pentru prima dată în Sfântul Munte, am recomanda să nu stea mai puţin de 10 zile. Cel mai mult ne-a impresionat Mănăstirea românească Prodromu. Aici este un mare  duhovnic, cunoscut, probabil, de toţi părinţii din Sfântul Munte. Acesta este Părintele Iulian. Doar să vorbeşti puţin cu sfinţia sa şi simţi în tine cum ţi se încălzeşte inima. De asemenea, Vatopedu are foarte multe icoane făcătoare de minuni şi o bogată tradiţie în spate. M Filoteu, este foarte primitoare, este o bucurie să rămâi aici. La chilia părintelui român de lângă Xiropotamu este minunat. Aici este bine să stai mai multe zile, mai ales pentru persoanele care au o viaţă mai angajată în rugăciune, deoarece părintele are programul slujbelor foarte încărcat. M Stavronikita – este aşezată într-un colţ de rai. Este un peisaj acolo care ne-a „terminat”. Drumul de la Prodromu spre M Sfântul Pavel  este…o minunăţie, nu am cuvinte să-l descriu. Recomandăm tuturor să citească înainte de a merge în Sfântul Munte Mărturii din viaţa monahală scrisă de Gheron Iosif şi să nu rateze mormântul sfinţiei sale care este la Schitul Nea Skiti (între Schitul Sfânta Ana şi M Sf Pavel).

Dacă am reuşi să mergem din nou la anul, ne-am axa mai mult pe schituri şi  chilii din dorinţa de a merge în Sfântul Munte, în primul rând pentru rugăciune. Chilia părintelui de langa Xiropotamu, Schitul Sfântul Ilie (întemeiat de Sf. Paisie  Velicicovschi), M Prodromu, Schirul Lacu, Nea Skiti etc.

Costurile pelerinajului au fost: Tren Bucureşti-Tesalonic (şi retur)-450 lei, Autobuz Tesalonic-Uranopolis (şi retur) 22 euro, vapor Uranopolis-Dafne (şi retur)-14 euro, Diamonitiriu-10 euro pentru studenţi şi 25 euro pentru alte persoane, asigurarea medicală făcută în România pe 12 zile-16 lei. Dacă foloseşti autobuzul pe Sf Munte, se plăteşte (cred că este, de exemplu vreo 8-10 euro între Kareia şi Prodromu).

In Sfantul Munte, sub obladuirea Maicii Domnului,  am simtit ca cinci minute de rugaciune in fata unei icoane face cat multe ore acasa, se simte prezenta Harului la aceste icoane.

“…O, cate clipe sfinte am petrecut in Sfantul Munte, nu pot descrie in cuvinte, nici nu pot spune in vorbe multe…”. As dori macar o clipa sa mai fiu inapoi in Athos, sa ne umplem de Hristos…

Bogdan Alexie

Membru ASCOR şi pelerin în Sf. Munte